O familie model – familia Leonida (2)

Despre cel care a fost Dimitrie Leonida am scris la începutul acestui articol. În continuare, câteva cuvinte despre ceilalți copii ai familiei Leonida, cu mențiunea că Dimitrie i-a ajutat, ca un bun frate, pe toți.
 

Elisa Leonida Zamfirescu (1887 – 1973), sora lui Dimitrie Leonida, își admira foarte mult fratele și și-a dorit să devină ingineră ca și el. Lucrul acesta la începutul secolului nu era deloc ușor, era aproape de neconceput ca o femeie sa devină inginer. Însă părinții și fratele au susținut-o și, astfel, în anul 1904, Elisa Leonida a început cursurile la Academia Regală din Charlottenburg – Berlin. Decanul Facultății de Chimie, profesorul Hoffman, era sceptic cu privire la viitorul profesional al Elisei și îi recomandă activități mai feminine (Kirche, Kinder, Kuche). Același profesor Hoffman, la absolvirea studiilor, va elogia calitățile intelectuale ale Elisei Leonida. În 1914, la întoarcerea în țară, presa românească și din străinătate relata cu interes faptul că Institutul Geologic din București a angajat ca asistent pe prima femeie inginer licențiată în chimie. În 1918 s-a căsătorit cu Constantin Zamfirescu, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, doctor în chimie, cu studii la Roma, director în Ministerul de Industrie și Comerț. Elisa Leonida a lucrat până la vârsta de 75 de ani la Institutul Geologic. Aici a realizat numeroase buletine de analiză, cca. 85.000, privind apa potabilă, petrolul, gazul metan, cărbunii și diverse roci existente în România. Rezultatele buletinelor de analiză au fost valorificate în numeroase lucrări științifice. Tot ea este aceea care a descoperit proprietățile bentonitei, o argilă folosită pentru filtrarea vinului, și s-a ocupat de producerea sulfatului de cupru în România. Gheorghe Leonida (1892 – 1942), o altă personalitate a familiei Leonida, mai puțin cunoscută, a urmat la București Conservatorul de Artă, Secția Sculptură. După absolvirea Conservatorului din București, a continuat să studieze la Roma încă trei ani, unde obține și un premiu la Salonul Național de Artă din Roma, cu lucrarea „Reveil”. După acest succes pleacă la Paris, unde va obține în anul 1925 un alt premiu cu sculptura „Le Diable”. Lucrările sale au intrat în colecțiile Muzeului Bran, Muzeului Național de Artă din București și Muzeului Tehnic. Din informațiile urmașilor familiei Leonida, statuia aflată la intrarea în orașul Rio de Janeiro este numită „Jesus”, iar capul statuii ar fi fost sculptat, se zice, de Gheorghe Leonida. A murit la numai 49 de ani; a căzut de pe acoperișul casei în timp ce culegea flori de tei pe strada Salcâmilor. Adela Leonida (1890 – 1928) a dorit să devină medic, dovedind încă de copil o adevărată vocație pentru îngrijirea bolnavilor. În anul 1910 se înscrie la Facultatea de Medicină din București. În timpul facultății, la sugestia lui Dimitrie Leonida, va colabora cu revista „La Presse medicale” și revista „Natura”, unde va publica studiul „Din aplicațiile curenților de înaltă frecvență”. Prin acest studiu, dar și prin aplicațiile practice realizate, Adela Leonida este primul specialist în România care a utilizat curentul electric în tratamentul cataractei. În timpul Primului Război Mondial (1916) este repartizată la Spitalul de ochi din Iași, instalat în localul Liceului de fete Doamna Oltea. Prin dragostea dovedită față de oamenii în suferință, prin devotamentul pentru profesiunea aleasă, Adela Leonida a devenit un specialist oftalmolog de excepție, cu merite deosebite în timpul războiului. Diploma de licență o va susține în 1918 la Iași, cu subiectul „Complicațiile tifosului exantematic la ochi”. Începând cu 1919 este numită la conducerea Orfelinatului de orbi Vatra Luminoasă, iar din 1920 conduce primul spital de oftalmologie din București, până în 1928, când moare. Despre Alexandrina Leonida, cea mai mare dintre copiii familiei Leonida, se cunosc puține date. A studiat în Franța și, după o scurtă perioadă când a activat ca profesoară de limba franceză în Roma, s-a întors în țară stabilindu-se la Giurgiu. Împreună cu sora sa Natalia va întocmi două manuale de limba franceză pentru elevii cu pregătire medie. Ca soră mai mare, a sprijinit moral și material pe frații și surorile mai mici. La puțin timp după terminarea Primului Război Mondial, moare din cauza unei epidemii de gripă spaniolă. Soțul Alexandrinei Leonida, profesorul de biologie I. Eftimescu, împreună cu cei doi copii, au continuat să trăiască la Giurgiu, dar din păcate nu au păstrat legătura cu ceilalți membri ai familiei Leonida. Natalia Leonida (1878 – 1948) și-a făcut studiile universitare în Franța, fiind licențiată a Facultății de Litere de la Sorbona (1901). Cariera didactică și-o începe la Craiova, după care, la 1 noiembrie 1927, Ministerul Instrucțiunii o va numi prin Decretul nr. 3119/1927 directoare a Liceului de fete „Regina Maria” din București, liceu desființat in 1948. Liceul, datorită Nataliei Leonida, ajutată și de frații săi, avea o dotare de excepție. Astfel, Dimitrie Leonida și Gheorghe Leonida au participat la organizarea și dotarea laboratoarelor de fizică și geografie. Activitatea profesională a reprezentat rațiunea de a fi a Nataliei Leonida. Era iubită de eleve și de colaboratori. Iată cum descrie o fostă elevă activitatea din școală: „Atmosfera școalei întregi era lipsită de rigiditate și convenționalismul anchilozat în forme severe și performante, peste tot domnește o libertate îngrădită atât cât disciplina și respectul o cer, în cadrul lor firesc. Meritul acesta revine în totul directoarei noastre, dra Natalia Leonida, care a știut cu mult tact și înțelegere să mențină peste tot în școală demnitatea, punctualitatea, politețea raporturilor perfect colegiale”. În prezent, în clădirea fostului liceu se afla Facultatea de Farmacie (str. Traian Vuia nr. 6). Vom prezenta și pe ultimul membru al familiei Leonida, Paul Leonida (1895 – 1952), ofițer de carieră. Între 1914-1916 urmează Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină, iar în perioada 1923 – 1925, Școala Superioară de Război. Cariera militară o începe la gradul de sublocotenent, ajungând la gradul de general locotenent. Participă ca ofițer activ la cele două războaie mondiale, fiind decorat cu distincții românești, germane, slovace, franceze, iugoslave, grecești, ungare, atât pe timp de război, cât și pe timp de pace. În perioada 1935 – 1938 a îndeplinit funcția de atașat militar al României la Budapesta. Cariera militară nu l-a împiedicat să fie apropiat de familia sa, de frați și surori. A fost căsătorit și a avut 3 copii, din care unul a murit foarte tânăr, iar ceilalți doi trăiesc în Canada. Generalul Paul Leonida este cel care s-a îngrijit de conservarea datelor privind biografiile fraților și surorilor sale, astfel că documentele adunate și conservate au fost transmise fiicei sale, iar aceasta, prin bunăvoință, i le-a oferit doamnei Liliana Constantinescu, muzeograf, pentru a le valorifica în expoziția Personalități ale Familiei Leonida, organizată de Muzeul Tehnic în 20 mai 1998. De asemenea, prin bunăvoința doamnei Maria Mocanu Zamfirescu, fiica Elisei Leonida Zamfirescu, doamna Liliana Constantinescu a realizat colțul memorial Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din Europa. După cum se vede, toți membrii familiei Leonida reprezintă personalități în domeniul în care au activat, caractere puternice, de o moralitate ireproșabilă, cu dragoste de oameni, modele atât pentru contemporani, cât și pentru generațiile de mâine. Fac mențiunea că am preluat aceste informații despre familie din bilunarul Asociației Generale a Inginerilor din România – Univers Ingineresc nr. 4/2008 (410), „PERSONALITĂȚI ALE FAMILIEI LEONIDA”, autor dr. ing. Nicolae Diaconescu. Așadar, nu mă consider autorul lor, dar am găsit de cuviință să le aduc la cunoștința cititorilor, pentru că nu cunosc o altă familie din țara noastră care să fi avut atâția membri cu asemenea performanțe. Dr. ing. OVIDIU MUSTAȚĂ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: