Că dacă n-ar fi…

În vremurile tihnite de odinioară, când nu se inventaseră analiștii, consultanții, moderatorii și alte mori de măcinat vorbe, pe copii îi adormeai cu povești despre iezi imprudenți și capre bărbate și îi speriai cu Muma Pădurii, moțiunile de cenzură apărând abia în vremurile neliniștite.
 

Noi, cei de azi, am crescut și ne-am călit: ne pasionează găina cu ouă de 14 k, nu ne mai alarmează cine știe ce punguța cu doi-trei bani și nenumărate găuri nesubvenționate și puțin ne pasă de balaurul cu șapte capete și alți căpcăuni, din moment ce FMI-ul are grijă de noi, care ne culcăm pe-o ureche. De basme, însă, nu ducem lipsă. Ele ne fac viața foarte frumos colorată, abandonându-și funcția de somnifer (pentru care avem puzderie de talk-show-uri) și transformându-se (după ce ne-au dat de mai multe ori peste cap) în instrument de îmbrobodire, de la indexarea pensiilor la înghețarea taxărilor înmulțite neindexat. Ascultăm, cu delectare mare, povești despre stârpirea corupției, asistența medicală total gratuită („degeaba” e din altă narațiune), creșterea exponențială a economiei pe brânci, scăderea evaziunii fiscale organizată fiscal, stârpirea corupției, absorbția fondurilor europene în nefolosul personal al persoanelor nefolositoare, stârpirea corupției, independența justiției, gâtuirea contrabandei tabagice în rândurile nefumătorilor amatori, stârpirea corupției, înfierea cățeilor cu puricii gata deparazitați, stârpirea corupției, licitații limpezi de vezi prin ele până pe tărâmul celălalt, ieftinirea gigacaloriei neconsumate, lungirea și lățirea autostrăzilor încă neîncepute și – bineînțeles – stârpirea, dacă nu chiar sugrumarea. Interesul pentru fata babei și fata moșneagului este pe cale de dispariție. Acum ne populează insomniile altele – notariale, latifundiare, parlamentatoare, legate la buric – și abia așteptăm să vedem ce Făt relativ Frumos își alege Ileana oarecum Cosânzeana înainte de a o înghiți lupul buldog (ca pe Scufița parcă Roșie, dar mai degrabă portocalie) și care Prâslea prinde peștișorul, evident că de aur. Cu merele din același aluat se ocupă Harapii Albi și cu perele mălăiețe Ministerul Finanțelor cât se poate de publice. Dănilă Prepeleac elaborează proiecte cu carul (a cărui oiște e înfiptă fix acolo unde știe Ieremia), proiecte pe care le avizează Tândală și le pune în operă Păcală, de se duce vestea peste nouă mări și-un Schengen. Atotputernicii se mențin (Strâmbă-Lemne veghează tot la integritatea cioatelor, iar Sfarmă-Piatră asigură buna conservare a clădirilor de patrimoniu), dar Barbă-Cot s-a reprofilat, acum este purtător de cuvânt („Uite-așa o barbă-avea și-uite-așa o țesăla!”). Cât îl privește pe Spân, el are grijă să se radă operativ, ca să fie credibil. Au rămas de potcovit – cu câteva ocale de fier, deocamdată – povestitorii. S-au emancipat și ei, nu mai încalecă pe nicio șa, ne călăresc pe deșelate. Și chiar dacă nu știu exact cum se ține frâul și unde se pune zăbala, nu uită niciun moment să sugrume – încă din scutecele ei – biata corupție.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: