Mănăstirea Căpriana – istorie, credință și artă (3)

În secolul al XVIII-lea se observă o decădere a vieții cultural-artistice și duhovnicești la Căpriana, având în vedere și faptul că egumenii de la mănăstirile de la Muntele Athos, trimiși să cârmuiască mănăstirile închinate, se îngrijeau mai puțin de restaurarea lor, preocupați mai ales de trimiterea veniturilor.

 

Din păcate, în stadiul actual al cercetărilor nu au fost identificate documente din această perioadă, lucru explicabil, din cauză că mănăstirile închinate ieșeau de sub jurisdicția mitropolitului și a domnitorului Țării Moldovei. În timpul cât în fruntea mănăstirii s-a aflat egumenul Antim, mănăstirea avea un venit anual de doar 16.000 lei. La 18 octombrie 1806, țarul Ale-xandru I ordona trupelor sale traversarea Nistrului. Era începutul războiului cunoscut în istorie ca Războiul ruso-turc, război ce se va termina în 1812, prin semnarea Tratatului de Pace la 16 mai 1812 la București, la Hanul lui Manuc Bei. Prin acest tratat, mai exact în articolele 4-5, se stipula faptul că Imperiul Otoman ceda Imperiului Țarist un teritoriu de peste 45.000 kmp, cu peste 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate (conform recensământului din 1817). Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată Basarabia. La 21 august 1813 a fost formată Mitropolia Chișinăului și Hotinului, având în frunte pe Gavril Bănulescu Bodoni. S-a făcut propunerea ca noua eparhie să fie denumită de Chișinău și Hotin, pentru că, fiind situat în centrul ținutului, Chișinăul devine locul de reședință al Guvernului civil, iar la Hotin cândva existase un episcop. Acestei eparhii avea să i se ofere statutul de Mitropolie. De la început, Gavril Bănulescu Bodoni, născut în Bistrița Transilvaniei din părinți originari din Câmpulung Moldovenesc, a cerut să i se pună la dispoziție Mănăstirea Căpriana, cu ocinile acesteia Purcari și Răscăieți, și tot de la început a cerut să fie deschis un seminar, pentru a-i instrui pe copiii slujitorilor bisericești: „în care vor fi învățați la toate disciplinele care sunt predate… să studieze neapărat și preponderent limbile: limba rusă, ca dominantă, limba națională moldovenească (română) pentru ca persoanele care studiază să poată preda poporului Cuvântul Domnului și morala creștină; limba latină, pentru că de la aceasta provine și se poate îmbogăți cea națională, limba greacă, în care au fost scrise în original dogmele și învățăturile legii creștine”. O inscripție de pe o icoană de lemn, datată septembrie 1821, care reprezintă Răstignirea, aduce câteva importante lămuriri asupra activității mitropolitului Gavril Bănulescu Bodoni. Iată conținutul acestei inscripții: ,,Înalt preasfințitului și preasfântului îndreptătorului sinodului și al aceluiași exarh în Moldova, Valahia și Basarabia, Mare domn Gavril Mitropolit și cavaler la anul 1812 septembrie 17 zile, ieșind din orașul Iași cu toți ai săi s-au așezat în orașul Chișinău în Basarabia, iar la anul 1813 prin înalta bunăvoință împărătească de presfântul îndreptătorul sinod s-au întărit eparhiali Mitropolit Chișinăului și Hotinului primind întru ocârmuire spre ajutorul casei arhierești și mănăstirea Căpriana cu toate ale ei averi, care având nu numai toate acareturile învechite, ci și însuși biserica foarte zdruncinată de vechime și de cutremurile ce s-au întâmplat și în tot ceasul era gata spre cădere, și după ce întâi a zidit în Chișinău casele arhierești și biserica cu hramul Pocroavelor împreună cu toate alte trebuincioase ziduri pentru metropolie, apoi în anul 1818 iulie 12, a poruncit de s-a făcut în mănăstirea Căpriana întâi din nou biserica Sfântului slăvitului Marelui Mucenic Gheorghe, și să se pregătească materialurile pentru refacerea sa din nou a bisericii vechi a Adormirii Preasfintei și Preaslăvitei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioarei Mariei, care la anul 1819, mai 12 zile s-au început și la anul 1820, noiembrie 19 zile, s-au isprăvit împreună cu adaogire de podoabele trebuincioase întru care zi s-au și sfințit”. La 30 martie 1821, Mitropolitul Gavril Bănulescu Bodoni s-a mutat din această viață la Domnul, fiind îngropat în locul ales de el încă din timpul vieții, pe latura de sud a bisericii, unde și astăzi poate fi citită inscripția cu acest conținut: ,,Aici se odihnește trupul Înalt Prea Sfințitului Exarh Gavriil Mitropolitul Chișinăului și Hotinului, cavalerul ordinelor Sf. Andrei cel dintâi chemat, Sf. Vladimir, gradul 1, Sf. Alexandru și Sf. Ana, gradul 1. Acest vestit păstor născutu-s-a în Transilvania în orașul Bistrița, după suferințe și fapte mari și îndelungați ani pentru binele Bisericii, ridicatu-s-a în cei din urmă zece ani ai vieții sala casa arhierească din Chișinău cu seminarul și clădind și înfrumusețând acest templu al Căprianei s-a odihnit întru Domnul de lucrurile sale în anul 1821, martie 30 zile. Numele lui va trăi întru neamuri, înțelepciunea lui o vor rosti oamenii și lauda lui o va mărturisi biserica”.