Și unde e succesul?

Moda concursurilor de inteligență și de talente a început și, contaminantă, s-a extins și durează cam de când, peste Ocean, s-a impus radioul. D-apoi după ce au apărut televiziunile…! Avem și noi parte de tot felul de formate importate și, eventual, adaptate încât aproape nu le poți evita. Despre rostul lor (atât din perspectiva concurenților, cât și din cea a publicului) părerile sunt împărțite. Dar „de succes” sunt, asta nu se poate contesta.

 

Însă la fine de săptămână, strecurându-mă printre spectatorii anonimi ai unui astfel de concurs televizat, urmărind, așadar, cum se fabrică vedetele, am surprins polemica aspră (și pare-se că neregizată!) dintre doi „jurați” și totodată traineri, unul reproșându-i celuilalt că persoana pe care o pregătise și, ulterior, câștigase ediția precedentă ar fi eșuat în obscuritate. Cu specificarea că n-a fost mediatizată la radio și tv; pare-se nici de postul tv unde fusese victorioasă în concurs. Să fi fost concursul doar o ipoteză fără demonstrație, să fi fost câștigătoarea doar un personaj dintr-o poveste croită a fi consumată numai până la un punct? Sau, poate, întrebarea (și răspunsul implicit…) s-ar duce în zona în care valoarea, chiar și probată, n-ar avea vreo legătură cu „produsele” ajunse pe piață…?