Mănăstirea Căpriana – istorie, credință și artă (2)

 

Cronicarul Grigore Ureche ne spune că Petru Rareș, domn al Țării Moldovei, a zidit la Căpriana prima biserică de piatră cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, căreia ulterior avea să-i dăruiască o Evanghelie pe coperta căreia se află următoarea inscripție: ,,Cucernicul și de Hristos iubitorul Ioan Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al întregului pământ Moldovlah, și doamna lui Elena, și fiii lor – Iliaș Voievod, Ștefan și Constantin, făcut-au și înfrumusețat-au această Tetraevanghelie și dat-o întru ruga lor în mănăstirea din nou ridicată a Adormirii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, ce se numește Căpriana, în anul 7053 (1545) luna octombrie”. Din această inscripție aflăm despre „mănăstirea din nou ridicată a Adormirii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu”, de unde deducem că biserica inițială a fost înălțată de predecesorii lui Petru Rareș, tradiția orală spunând că însuși Ștefan cel Mare a zidit prima biserică de piatră de aici. Documentele din a doua jumătate a secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului al XVII-lea ne arată că domnitorii Țării Moldovei au acordat o atenție deosebită acestei mănăstiri. Dovadă sunt numeroasele donații, precum cele din vremea lui Alexandru Lăpușneanu, Ștefan Rareș ori Miron Barnovschi. Spre mijlocul secolului al XVII-lea mănăstirea trece prin încercări grele. Astfel, în hrisovul domnesc emis de Alexandru Coconul, hrisov datat 5 decembrie 1630, prin care se reconfirmă mănăstirii Căpriana satul Popăuți de lângă Orhei, se menționează: ,,această mănăstire s-a pustiit”. În anul 1698, domnitorul Antioh Cantemir, împreună cu Sava Mitropolit al Moldovei și Sucevei, Misail episcop al Romanului, Laurențiu episcop al Rădăuților și Varlaam episcopul Hușilor și cu tot sfatul boierilor au luat hotărârea ,,ca mănăstirea să fie mitoc credincios mănăstirii Zograf de la Sfântul Munte Athos”, deoarece mănăstirea Căpriana ,,a slăbit foarte și a văduvit și a rămas fără bucată de pământ tot ce cere hrană locașului acestuia, din pricina nelucrării și a proastei chibzuieli a leneșilor săi călugări”.