Luminile

 

Stăruitor până la încăpățânare, Radu Florea a reușit să smulgă municipalității Sucevei recunoașterea „locală” a fratelui său, sculptorul Vladimir Florea, parcul din preajma primăriei capitalei Bucovinei purtându-i, astăzi, prin osârdia Radului, numele. Și Radu, și Vladimir descind din neamul Florenilor, cu vârful aisbergului în personalitatea lui Simion Florea Marian, bucovinean pur sânge, emblematic pentru nordul moldovean de țară. Radu Florea s-a dus, dar a lăsat după sine pe Doina, „fecioara” sa, așezată de vremi pe la Deva și rămasă acolo, într-o altă zonă de „frunce” a țării, dar niciodată cu adevărat plecată dintre maiestățile meleagului ștefanian. Și a scris acolo Doina Florea Nelega o carte – „Vladimir Florea. Artist plastic. Mărturii, Note biografice, Opera” (Ed. Karina, Deva, 2012), care are meritul de a „reconstitui” familia Florenilor, care a dăruit Bucovinei câteva figuri de seamă și, dacă mai contează astăzi, un model. Un model despre ce trebuie să se întâmple acolo, în tainițele căsniciei, pentru ca lumea să capete, prin osârdia părinților și a odraslelor lor, noi candele pentru iluminarea drumului nostru prin viață.