Constantin Ștefuriuc despre Avatariile unei reviste literare la Suceava

Poet de un cuceritor talent genuin și ziarist de autentică vocație, aproape cu desăvârșire uitatul Constantin Ștefuriuc (n. 5 mai 1946, Udești – m. 7 decembrie 1994, Suceava) a urmat studii sistematice de ziaristică la singura instituție de învățământ superior din România Socialistă la care funcționa o facultate de profil (Academia „Ștefan Gheorghiu”), susținându-și examenul de diplomă în anul 1979, cu lucrarea intitulată Pagina de literatură a ziarului „Zori noi” – mediu fertil de formare și promovare scriitoricească, avându-l drept conducător științific pe renumitul istoric și critic literar, editor și om de cultură, regretatul Alexandru Oprea.
 

Constantin Ștefuriuc

În această lucrare (nu lipsită de o valoare documentară sui generis) Constantin Ștefuriuc întreprinde, după cum era și de așteptat, o sumară incursiune în istoria literară de anvergură locală de dată recentă, începând adică cu deceniul al VI-lea al secolului al XX-lea, cu accent pe destinul și șansele „scriitorului local”, care nu sunt dintre cele mai surâzătoare (un subcapitol, pe care-l vom reproduce mai la vale, ca pe un fel de avanpremieră, întitulându-se – vom vedea de ce – Fuga de acasă sau izgonirea din rai, semnificativ, de altfel, și pentru zilișoarele noastre), conturează apoi un succint tablou privitor la literatura suceveană a momentului (reprezentată prin: Eusebiu Camilar, Nicolae Labiș, George Sidorovici, Traian Chelariu, Ion Luca, Horia Lovinescu, Iulian Vesper, Dragoș Vicol, Nicolae Jianu, Vasile Andru, Alexei Rudeanu) și mizează pe o seamă de mărturii directe, devenite, de acum, „documente de epocă”, semnate de Eugen Frunză, Traian Filip, Dragoș Vicol, Iulian Vesper, Geo Bogza, Ion Țugui, Mircea Filip, Grigore Ilisei, Ion Beldeanu, Vasile Andru. Autorul își încheie demersul cu menționarea colaborării la Coordonatele literare ale ziarului a Alexandrinei Andrucovici care susținea cu aplomb și anvergură (universală) rubrica Meridiane, destinată traducerilor din alte literaturi (franceză, negro-africană, latino-americană, catalană, vietnameză, chineză). Explicit sau (numai) implicit, lucrarea inedită a lui Constantin Ștefuriuc scoate în relief, lungul, deliberat complicatul (de către „factorii de decizie”; ca să nu zic de risc!) și mereu înnămolitul (de către… organele specializate!) drum străbătut spre realizarea unei reviste literare la Suceava, unde (dată fiind și situația dramatică a Bucovinei sfâșiată de o graniță diabolică) forțele scriitoricești (și nu numai ele) resimțeau tot mai acut nevoia unui organ de specialitate pentru exprimare și promovare a creației literare. Lucrul n-a fost, cum știm, cu putință decât după ce omul cu mâna forte pe decizie și care nu putea să spună în această privință decât un apăsat și obstinat NU, a fost „promovat”, cu chiu cu vai, într-o funcție administrativă la Botoșani. Așa s-a ivit imediat suplimentul „Pagini bucovinene” (în marsupiul revistei „Convorbiri literare”) și, în fine, grație… Marii Revoluții din… Decembrie 1989!, revista de sine stătătoare „Bucovina literară” care, în momentul de față, a devenit pur și simplu… o regretată amintire! De ce? Și cum? rămâne cel puțin pentru moment de domeniul enigmaticului, pentru că nimeni nu-i dispus să emită o explicație. Directoarea revistei (mă rog, fostei reviste) și, concomitent, președinta Societății Scriitorilor Bucovineni zice că nu mai are obiectul muncii, fostul redactor-șef este descumpănit pentru că nu mai are redacție, redacția s-a dezintegrat fără efectul exploziei (nucleare) de rigoare… Poate că finanțatorul și coeditorul revistei, compus din CEIMAICEI cărora și scriitorii suceveni le-au acordat cu nețărmurită încredere și neabătută speranță sufragiile (că la Domniile Dumnealor se află cheia și lăcata… financiară! a problemei) se va decide să ne miluiască cu vreun răspuns real (sau măcar rezonabil și depurgat de infatuări arțăgoase), necesar întrucât, cu siguranță, nimeni dintre scriitori nu va fi dispus „să fugă de-acasă” ori să se lase „izgonit din rai”, cum zice Constantin Ștefuriuc. Pentru cei care nu sunt în stare să rezolve toate problemele majore ale comunității, pe care și le-au asumat (între care și aceasta a finanțării revistei „Bucovina literară”, în vreme ce pentru alte „finanțări” găsesc, har Domnului, resurse!) este indicat să se gândească ei serios la o astfel de perspectivă, pe care Constantin Hrehor ar boteza-o „Demnitatea retragerii”. Dar asta nu este (deocamdată) treaba noastră, drept pentru care revenim la textul lui Constantin Ștefuriuc, care va fi urmat, pe îndelete, și de altele, din aceeași lucrare, menționată la începutul intervenției de față și păstrată la Biblioteca „I.G. Sbiera” din Suceava (Fond „Bucovina”). Așadar… Fuga de acasă sau izgonirea din rai Din 1950, timp de aproape 3 ani, la Suceava a funcționat o Asociație a Uniunii Scriitorilor. Apoi, din motive pe care nu le cunoaștem, Asociația s-a desființat. Pe parcursul anilor au existat mai multe tentative de editare a unei reviste în Țara de Sus. În acest sens, efortul a culminat în perioada 1965-1970, când la Suceava se aflau Platon Pardău, George Sidorovici, Emil Brumaru, Radu Mareș, Constantin Ștefuriuc, Vasile Andru, Alexei Rudeanu ș.a. – nume neignorate de literatura română. Cele 4-5 suplimente scoase de aceștia pe parcursul a 2-3 ani au vrut să demonstreze și au demonstrat că la Suceava există destule forțe pentru editarea unui periodic literar de sine stătător, că oamenii au entuziasm creator, că pot arăta lumii – chiar și cu prețul unui cearcăn în plus – că literatura nu se face numai în Capitală sau nu numai acolo. De altfel, în paginile suplimentelor editate la Suceava în această perioadă, nu s-au sfiit să semneze nici Geo Bogza, nici Veronica Porumbacu, nici Nina Casian, nici Ana Blandiana, Alexandru Andrițoiu, Radu Cârneci, Ioanid Romanescu ș. a. Asta ca să nu-i mai numim – fiind de la sine înțeles – pe scriitorii suceveni plecați din spațiul de obârșie. Sufletul acestor suplimente ce se doreau cu statut de revistă era, fără doar și poate – Platon Pardău, pe atunci redactor-șef al ziarului „Zori noi”. Dar tentativa entuziaștilor scriitori domiciliați la Suceava a eșuat. Cineva a spus NU. Așa stând lucrurile ni se pare firească fuga scriitorilor suceveni spre alte centre de cultură, mai generoase și mai puțin suspicioase. Unii au plecat de bună voie, unii – de nevoie, iar altora li s-a „sugerat” plecarea. E un fapt trist și, în ceea ce mă privește, studiind evoluția și implicațiile fenomenului cultural sucevean, afirm că inexistența unui focar de cultură autentică la Suceava nu se datorează lipsei forței de muncă – ca să zic așa –, ci comodității unor inși de decizie, platitudinii în receptarea valorilor spirituale. În județ, scriitorul e o ființă incomodă. Autoritățile îi urmăresc lungimea părului, croiala hainei, mărimea zâmbetului. Despre talent se vorbește mai puțin. Ceea ce dă o parte din realismul prozelor lui Platon Pardău – ca să luăm un autor sucevean – este tocmai atitudinea unor inși impreciși, cu putere de decizie dată, de cele mai multe ori, de scaun și nu de pricepere. Suceava, în prima zi din Săptămâna Patimilor 2013 Comentariu, text stabilit și comunicat de NICOLAE CÂRLAN

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: