România mea !

România mea este România mea! Este țara de care, aflându-mă pe alte meleaguri brodate pe un glob rotund și albastru, îmi va fi dor. Este țara amintirilor mele, este țara copilăriei mele.

 

Este țara ce mi-a dăruit din prea plin, dealurile din care țâșnesc spre soare margarete cochete, pădurile cu ale lor pălării de frunzar și pârâul ce duce în vale gândurile mele. România mea este pământul în care într-o zi îmi voi așeza mama. România mea este frumoasă ca o amantă. Și cum de cele mai multe ori amantele sunt pline de figuri și ifose, așa și România mea. Este țara cu sute de copii care nu știu ce înseamnă o mamă, care nu știu ce dulce este cuvântul acasă. Este țara în care bătrânii întind mâna de parcă cerșesc însăși viața lor. Este țara în care se violează bătrâne. Este țara câinilor cu destin vagabond. Stai și te minunezi: este țara gunoaielor sau gunoaiele sunt ale țării? Cum vreau să fie România noastră? Românie în care copacii rămân la locul lor, Românie în care ochii oamenilor știu să râdă, o Românie a respectului pentru cel de lângă tine, o Românie cu pâine caldă pe masă. O Românie cu locuri de muncă pentru fiecare, după mintea și puterea sa. Multe aș vrea pentru România noastră așa cum vrem pentru copiii noștri. România, această femeie frumoasă și seducătoare, aș vrea să nu își trimită olimpicii în curtea vecinilor, să nu mai divorțeze de Radio Cultural și să nu-și lege pruncii cântându-le manele. Intrând pe poarta Europei, cu multe speranțe în geantă România noastră nu aș vrea să pară doar o țărăncuță săracă și stângace. (LENUȚA CAȘCAVAL-RUSU, FĂLTICENI)