„Justiție”

Sub protecția unei justiții corupte, oameni cu drepturi legale, moștenitori de drept, pierd procese și bani din cauza ,,mânăriilor” pe care le fac ,,justițiarii” cu cei care reușesc prin relații și bani să acapareze ceea ce de drept nu le-a aparținut niciodată.

 

Exemple sunt de ordinul miilor în România. Tot felul de indivizi, cu caractere îndoielnice, în dorința de îmbogățire, trec ostentativ peste reguli și norme, încălcând dreptul de proprietate moștenită legal de unele persoane, legea nefiind aplicată în litera adevărului, ci discreționar, subiectiv, după interese, cum cer influențele. Un caz concludent este și acesta pe care vi-l supunem atenției, cu privire la o ședință din 3 aprilie 2012 de la Tribunalul Suceava în care s-a dat verdictul la Dosarul 3444/314/2009. Menționăm că Mândrescu Maria și fiul ei Mândrescu Ionel Constantin i-au dat în judecată pentru ieșirea din indiviziune pe Tipa Leontina (mama fiicelor Hrehorciuc Angela și Vicoleanu Lăcrămioară). Tipa Leontina, soția lui Tipa Ioan (fratele lui Mândrescu Maria și unchiul lui Mândrescu Ionel Constantin) a decedat în septembrie 2011. Mândrescu Ion, după ce a cumpărat teren pentru construirea unei case de la numiții de mai sus, folosindu-se de interpuși, râvnind o parte din terenul celor amintiți (care i-au vândut o suprafață pentru construcții), sub pretextul că vrea să edifice un centru cultural, încearcă să-și revendice teren din proprietatea vecină care nu i-a aparținut niciodată. Recent el a declarat subsemnatului că ,,mai este de recuperat teren, care îi este insuficient pentru centru”, că ,,litigiul nu a ieșit așa cum trebuie”, făcând caz de ,,curățenia fizică și morală” a celor care i-au vândut terenul. Urmașii lui Tipa Ioan, din imediata vecinătate, au fost de acord cu ieșirea din indiviziune, fiind deținătorii unei suprafețe mai mici de teren decât partea adversă și nu au ridicat pretenții. Conform expertizelor efectuate – care se dovedesc părtinitoare pentru familia Mândrescu – familia Tipa (și urmașii) este în dezavantaj. Se vede aceasta din calculele înscrise în toate cele trei variante ale expertizei din dosar. Contrar tuturor evidențelor, completul de judecată (…) a decis spre surprinderea nu numai a reclamatelor, ci și a altor organe de judecare, o hotărâre avantajoasă numitului Mândrescu Ion, trecându-se peste strategiile acestuia, peste mijloacele prin care și-a atins scopul râvnit; obținerea (,,recuperarea”) unui teren ce nu i-a aparținut niciodată. Cum Mândrescu Ion nu are ce recupera – terenul fiind dovedit de actele moștenitorilor – completul de judecată a tratat superficial planul de situație, neținând seama nici de dreptul de servitute, prin acordarea lui Mândrescu Ion a hotărârii definitive și irevocabile, a săvârșit, credem, un intolerabil abuz. Aceasta rezultă și din motivarea confuză tehnoredactată la 9 mai 2012, cuprinsă în decizia nr. 700/3 aprilie 2012. Așa-zisul centru cultural – care există numai în intenție, dincolo de publicitatea pe care i-a făcut-o Mândrescu Ionel Constantin, pentru a câștiga grația completului de judecată – nu poate fi realizat din varii motive, mai ales din lipsă de fonduri. Însuși I. Mândrescu a recunoscut că nu are suficienți bani pentru ce și-a propus. O piedică fiind chiar litigiul subliniat, iar extinderea centrului nefiind un argument pentru obținerea/ înstrăinarea proprietății din vecinătate, dincolo de tertipurile și sforăriile care devin ,,oneste” strategii în asemenea situații. Facem în final mențiunea că nicio persoană din completul de judecată nu s-a deplasat la fața locului pentru a vedea realitatea și pentru a se convinge că verdictul este ilegal. Mai mult, prin judecarea cauzei, i-a nedreptățit flagrant pe adevărații proprietari moștenitori. Mândrescu Ionel, sculptorul, locuiește cu familia la București. În Suceava acționează prin intermediari ,,cu relații”, folosindu-se înainte de toate de pretextul așa-zisului centru de cultură (deși Suceava are o notabilă școală de arte frumoase și un centru de conservare a tradițiilor), lăsând deoparte dreptul adevăraților moștenitori înghițit de minciună. Victimele acestui proces vor apela la organele de drept ale Curții Europene de la Strasbourg, unde credem că vor avea câștig de cauză. Statul Român ar fi nevoit astfel să plătească mii de euro despăgubire moștenitorilor, pentru o eroare care ar putea fi corectată acasă, nu în străinătate. MIHAI SULTANA VICOL Nota red.: Publicăm acest articol într-un context deschis de altele două, apărute în primăvară și la începutul acestei toamne în cotidianul „Crai nou”. Față de fondul subiectului, considerăm că acest text are doar caracter informativ și de opinie.