Părintele căii ferate Ilva Mică – Floreni, prof. ing. Petre M. Teodorescu

Pentru noi, feroviarii care muncim pe calea ferată de la Ilva Mică la Floreni, cea care leagă Ardealul de Bucovina, profesorul-inginer Petre Teodorescu (1898-1981) reprezintă constructorul și părintele ei, omul care a pus o parte din sufletul său la temelia acestui proiect.

 

Visul de zeci de ani al locuitorilor acestor ținuturi de a fi uniți printr-o cale ferată a început a se contura cu greutate în perioada Primului Război Mondial, dar proiectul a fost finalizat după încă 20 de ani de așteptare, după multe eforturi și sacrificii. Petre Teodorescu s-a născut la 18 iulie 1898, la Drăgășani. În anul 1918 se înscrie la Școala de Conductori de Lucrări Publice București (cursul de subingineri), pe care o termină în anul 1920. Lucrează apoi în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice timp de un an de zile, după care se înscrie la Școala Politehnică din București și obține diploma de inginer în 1927. Se reangajează la CFR la Direcția Linii Noi – Biroul de proiectare lucrări artă și apoi participă la construcția căii ferate Brașov – Întorsura Buzăului, execută studiul căii ferate Curtea de Argeș – Râmnicu Vâlcea și face o expertizare a tuturor tunelurilor feroviare de pe rețeaua CFR. În anul 1934 este numit șeful Secției de Construcții CFR din București-Nord, iar cu data de 1 decembrie 1935 este numit subșef-inspector la Inspecția nr. 2 Lucrări CFR din Bistrița. Va prelua cu data de 1 februarie1936 conducerea acestei unități (în urma pensionării ing. Vasile Teodorescu), dar și conducerea lucrărilor șantierului liniei CF Ilva Mică – Vatra Dornei, pe care le va coordona cu foarte multă pricepere până la finalizare. Șantierul acestei linii ferate l-a încercat din plin și l-a maturizat profesional datorită multitudinii de probleme cărora a fost obligat să facă față și să le găsească soluții de rezolvare. La inaugurarea oficială a liniei ferate de la Ilva Mică la Floreni, organizată în stația Lunca Ilvei la data de 18 decembrie 1938, a recunoscut că acest proiect a fost o piatră de încercare pentru el și echipa sa, dar în același timp a constituit și o școală a elitelor. Cei care l-au cunoscut și au lucrat cu el i-au apreciat cinstea, modestia și sinceritatea, disciplina și simțul datoriei precum și capacitatea de muncă. După anul 1945, ing. Petre Teodorescu are o remarcabilă contribuție la restabilirea circulației pe liniile ferate magistrale din Ardealul de Nord și Bucovina, distruse în cursul celui de-al Doilea Război Mondial. A deținut funcția de director adjunct al Direcției CFR, iar între anii 1952-1953, cea de inginer-șef la Direcția Generală a Metroului București, perioadă în care s-au efectuat primele studii sistematice pentru realizarea metroului din Capitală; între anii 1956-1959 profesorul Petre Teodorescu a fost numit decan al Facultății de Construcții din cadrul Institutului de Căi Ferate; din anul 1968 până la pensionarea primește funcția de șef al Catedrei de Construcții Feroviare din cadrul Facultății de Construcții Feroviare, Drumuri și Poduri de la Institutul de Construcții București; după aceea își continuă activitatea ca și profesor consultant, până în anul 1977. A decedat la 15 martie 1981, lăsând în urma sa peste 150 studii și lucrări valoroase în reviste tehnice și mai multe cărți de specialitate, dintre care menționăm: Manualul inginerului constructor, Curs de Tunele (1953), Tunele – Exerciții de calcul (1957), Construcția tunelelor (1958), Calculul tunelelor (1961), Întreținerea tunelelor (1963) și Tunelul (1977). PAUL BRAȘCANU, Vatra Dornei