Semnificația mărțișorului

> Șnurul din fire răsucite se purta până ce se arătau semnele de adevărată biruință ale primăverii…

 

Mărțișorul este o tradiție românească veche de peste 8.000 de ani, continuând din vremea geților, a dacilor, a ocupației romane. Cele mai vechi dovezi arheologice ale acestei tradiții au fost descoperite de arheologi în județul Mehedinți. La Schela Cladovei a fost dezgropată cea mai veche civilizație a Europei, cu o vechime de aproximativ 10.000 de ani. Aici vor fi fost construite primele case din Europa, au fost cultivate primele plante și au fost făcute primele intervenții chirurgicale! În vechime, pe data de 1 martie (când începea noul an la geto-daci), mărțișorul se dăruia, înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor, fetelor și băieților. Șnurul de mărțișor, alcătuit din două fire de lână (sau de cânepă, mai târziu bumbac) răsucite – colorate în alb și roșu sau în alb și negru – reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Șnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept, forma legăturii fiind în chipul simbolului infinitului. Se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruință ale primăverii: se auzea cucul cântând, înfloreau cireșii, veneau berzele sau rândunelele. Atunci, mărțișorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc, fie era aruncat în direcția de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negrețele și dă-mi albețele”. Poetul George Coșbuc, într-un studiu dedicat mărțișorului, afirma: „Scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printre asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor, să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curățire de suflet. Așadar, cândva, martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri, vara și iarna. Iar mărțișorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou. Iar anul nou însemna reînvierea naturii. În ultima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, avea loc ritualul scoaterii mărțișorului și predării lui către natură. În localitățile de câmpie, mărțișorul se pune pe un pom înflorit sau în crengile vișinilor, cireșilor sau prunilor. În satele de munte și deal, mărțișorul se pune pe cornul sau pe măceșul înflorit. Există credința că mărțișorul este ridicat de rândunele și purtat spre soare, binecuvântând norocul celui care l-a pus în pom. În Transilvania, mărțișorul roșu-alb din lână se agață la porți, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la torțile găleților, pentru îndepărtarea deochiului și a spiritelor malefice. Ing. horticol diplomat LAURIAN UNGURIAN, Vatra Dornei