Ta-ta!

..Din oarece psiholingvistică ce-am învățat cândva, mai rețin că majoritatea bebelușilor dau să spună mai întâi „ta-ta”. La momentul acela, posibilitățile fonatorii ale pruncilor (doar) acestea sunt; le este mai simplu să abordeze o consoană dentală (t), decât unele labiale (m, p, b). Spre marea dezamăgire a mamelor care nu vor fi fost prevenite despre această situație și, eventual, care nu s-au gândit să întrebe un logoped despre ce și cum. Iată că, peste timp, un pic de reparație (morală?) în sensul acesta vine printr-o serioasă directivă europeană (ce urmează a se aplica din prima zi a lui Mărțișor): ambii părinți sunt obligați să-și îngrijească bebelușul și, mai mult, cel puțin o lună din concediul anume de îngrijire a pruncului va trebui luată de tată.

 

Din informațiile destul de sărace pe care le avem deocamdată, nu-i clar dacă Mama Europa îi va dota pe tații noștri, în acest sens, cu o pereche de sâni ori dacă-i va obliga să meargă și la cursuri de puericultură. Însă mi-e că în familiile noastre rosturile acestea erau îndeajuns de limpezi; și că tații care au de-a da o mână de ajutor o dau natural, și fără directivă europeană, pe când ceilalți… Chestia asta pare a semăna cumva cu deciziile unor înțelepți de acum câteva decenii, care gândeau bunăoară că doamnelor le șade bine a fi și tractoriste, sudorițe, sondorițe, minerițe de abataj, numai bune de băgat în șut. Lăsând gluma la o parte, așteptăm cu interes directivele cu privire la spusul poveștilor dinainte de culcare (firește, după o listă aprobată la Bruxelles) sau la rânduiala participării părinților la ședințele cu doamna educatoare. Iar după ce se va decide și asupra distribuției în familie a zilelor de gătit și de plimbat aspiratorul prin odăi, vom fi, desigur, europeni perfecți.