Câte capete trebuie să cadă ?

În sfârșit, s-a creat un trend extraordinar pentru reforme adevărate. Cvasitotalitatea cetățenilor din stradă e de acord că e nevoie de reforme serioase care să scoată România din înapoiere, că așa nu se mai poate, că, vinovat de starea de sărăcie și corupție, regimul Băsescu trebuie să plece. Dacă există o masă critică pentru schimbare, de ce încercați să o divizați, domnilor diriguitori și jurnaliști de trei parale?

 

Pentru a crea un astfel de trend, leadershipul multor țări investește o groază de fonduri. Slavă Domnului, la noi s-a creat singur, e adevărat, cu o imensă contribuție, à contrecoeur desigur, a prezentului Executiv. Se cer schimbări nedemocratice? E vreuna dintre cererile mulțimilor antinațională sau anticonstituțională? Poporenii da, iar vodă ba Să le vedem. Le citim pe lozinci, ascultăm sloganele și le dăm subiect și predicat: președintele să-i respecte pe cetățeni, să nu încalce legile și Constituția, să-și țină cuvântul dat; primul ministru și guvernul să acționeze în favoarea tuturor cetățenilor, nu doar a clientelei de partid, să nu aibă altă preocupare decât pentru interesele cetățenești; alegeri anticipate; Parlamentul să respecte voința politică a electoratului, nu poftele de putere ale unui ins sau ale unui partid; justiția să-i pedepsească pe hoți și să recupereze bunurile furate. După aplicarea dezideratelor de mai sus, protestatarii speră să trăim toți mai bine. Istoricii spun că popoarele, națiunile nu greșesc niciodată, deși sunt mari îndoieli că există vreo entitate omenească nesupusă greșelii. Dificultatea vine din aceea că rareori conducătorii sunt în stare să le înțeleagă mesajul, iar atunci națiunile, poporenii lor prind aripi, la fel cum rareori sunt dispuși să-și sacrifice privilegiile de dragul binelui comun. Atunci vin revoltele și cad capete. De ce dregătorii nu sunt în slujba cetățeanului? Ar fi fost de așteptat însă ca toți diriguitorii, căci absolut toți au jurat credință și dragoste veșnică patriei, să sprijine, ba chiar să lupte cu toată energia de care sunt capabili pentru îndeplinirea voinței populare. La fel, dacă ne luăm după ceea ce spun și scriu, jurnaliștii ar fi trebuit să fie de partea mulțimilor, căci eforturile celei de-a patra puteri în stat le sunt dedicate. De ce nu se întâmplă așa? De ce-și salvează pielea prin ipocrizie? Atitudinea conducătorilor și a mediilor față de semeni coincide cu atitudinea față de adevăr și dreptate. Când încalcă adevărul și legea, Puterea își pierde legitimitatea, fiind de datoria fiecărui cetățean să se împotrivească. Este dreptul fiecăruia să aibă opinii, dar opiniile trebuie să plece de la lege și adevăr. Buna guvernare? Dacă majoritatea parlamentară ar fi legiferat în interesul întregului popor, dacă Băsescu și Boc ar fi bineguvernat, adică i-ar fi respectat pe alegătorii în numele cărora își exercită mandatul, lucrurile n-ar fi ajuns aici. Se vede bine că n-au făcut-o. De ce n-au făcut-o? De dragul Puterii, fie personale, fie de grup. Nici vorbă de binele comun: – ultimele 17 legi au trecut prin asumarea răspunderii guvernului, iar Parlamentul și-a pierdut atributul suveranității; Legea pensiilor a trecut fără cvorum, iar CC spune că e corect; negocierile politice sunt tot mai rare, principiul de drept „audiatur et altera pars” e vorbă goală, Opoziția fiind de trei ani scoasă complet din ecuația politică. – președintele României trebuie să reprezinte țara pe plan extern, să urmărească echilibrul puterilor în stat, fiind un factor de mediere, ori Domnia Sa conduce de facto și Guvern, și partid, și servicii, taie salarii, angajează și demite în direct, împrumută 20 de miliarde de euro în numele nostru fără a ne întreba etc. – bugetul național se împarte discreționar în funcție de alte interese decât ale contribuabililor. În loc de investiții pentru dezvoltare și noi locuri de muncă, țara s-a umplut de săli de sport, stadioane și parcuri la țară, gondole, pârtii de schi, iar banii pentru servicii edilitare sau de sănătate și educație sunt drastic dijmuiți de clientela de partid. – prin metode diverse, se încearcă a se legifera avantajul partidelor din arcul guvernamental la viitoarele alegeri. Oare câte capete trebuie să mai cadă până când liderii vor învăța democrația și buna guvernare?