Drepturile de autor și conexe

> De multe ori, artiștii sunt plătiți mai rău ca zugravii. Săraca Artă Bogată !

 

Un mediu boem, cu iz de talent, nu poate fi alterat de activități cotidiene administrative, a căror destinație sunt ghișeele reci și birocratice la cozile cărora auzi numai binecuvântări triviale și de unde pleci mai sărac decât ai venit. Cam la acest regim au fost supuși autorii patrimoniului nostru cultural atunci când s-a stabilit impozitarea drepturilor de autor. Atenție, vânătoarea abia a început! Suntem un popor talentat, atât la bune, cât și la rele Nu ne lipsește imaginația, o exploatăm în mediul publicitar, în producțiile cinematografice, în industria discografică și în multe alte medii. O folosim, totodată, și în încercările de a ne înfrupta din festinul creativ care poartă o semnătură, numai că nu e a noastră. Este unul din felurile în care se poate creiona mediul artiștilor, un mediu unde termenii juridici, clauzele contractuale sau negocierile de contract sunt lăsate la aprecierea unor spirite libere, dedicate meseriei artistice, neparazitate de inerentul mercantilism. Să nu blamăm, totuși, mercantilismul, cel atât de frumos și artistic exploatat de celebrul pictor Salvador Dali, care a avut grijă să insereze puterea și impactul mass-media în traiectoria sa profesională, asigurându-și un trai mai mult decât convenabil. Cu siguranță, a avut un PR eficient! În România nu-i ca la Hollywood… Dacă e să ne raportăm la companiile de Public Relations de peste ocean, stăm încă foarte prost. Încă nu știm să ne vindem bine imaginea, aspect esențial pe care companiile de adverti-sing îl vânează. Reprezentanții companiilor sunt niște vânători care țintesc cu un contract frumos dactilografiat prada aducătoare de profit și imagine companiei, iar la sfârșitul acestei vânători, artiștii rămân simple trofee agățate strategic în portofoliile marilor advertiseri. Să ridice mâna sus cine a auzit de drepturile de autor și cele conexe ! Conform teoriei, drepturile de autor comportă atribute de ordin moral și patrimonial date persoanei care a creat o anumită operă literară, artistică sau științifică, independent de publicarea sau finalizarea acesteia. În ceea ce privește drepturile conexe, acestea fac referire la totalitatea drepturilor ce derivă din exploatarea unei anumite creații, precum plata survenită din difuzări, redifuzări sau menționarea numelui. Ce le lipsește artiștilor care prestează anumite servicii pentru companii, în contextul existenței unui contract, sunt persoanele competente, pragmatice, care să le negocieze poziția, termenii contractului, beneficiile și drepturile conexe. Ce rău îmi pare că ai luat țeapă ! Să fim realiști, la Academia de Teatru și Film sau la Arte Plastice, cursurile de marketing sau cele de drept ori sunt facultative, ori nu există. Talentul este incomensurabil, ar zice unii, dar și țeapa pe care o poți lua este pe măsură. În acest sens s-a constituit un „organ de gestiune colectivă”, care se ocupă de protejarea drepturilor de autor și de monitorizarea acestora. Nu știm în ce măsură își face treaba acest organ, dacă este atrofiat sau nu, cert este că proprietatea intelectuală tinde să fie ramificată spre pseudo-coproprietari. Citându-l pe avocatul Bogdan Curelea, atunci când vine vorba de organizare și de informare, artiștii „rămân pe afară, ca în ușile deschise ale autobuzelor supraaglomerate”, adică sunt acolo, în miezul acțiunii, însă nu au habar de cum va fi plimbarea și dacă va fi asigurată în vreun fel. Cam așa se întâmplă și în cazul contractelor încheiate fără asistență juridică, ca să nu mai spunem de o simplă consultare a informațiilor de pe internet. Fără sfaturi competente, mulți artiști români vor fi plătiți, în continuare, precum pictorii cu bidineaua, adică în funcție de numărul de ore de la o filmare sau de la piesă de teatru. (Avocat TV – www.avocat-tv.ro)