Corul de femei de la Holda face istorie…

La sfârșitul anilor ’50 și începutul celor ’60, Corul de femei din satul Holda făcea furori în Broșteni. Și părinții mei, când auzeau de o serbare unde participa această formație, mergeau întins să-l vadă pe părintele Ioan Mîrcă, formatorul și dirijorul corului.

 

La acea vreme erau niște copile care îl ascultau cu sfințenie, iar ceea ce ieșea îi încânta pe spectatori. Cât timp erau pe scenă părintele Mîrcă și zeițele de la Holda, nu era țipenie de om prin centrul comunei Broșteni: „E corul de la Holda cu părintele Ioan!…”! Și, de la mic la mare, se înghesuiau toți în Căminul Cultural „Principele Neculai”, unde nu puteai arunca un ac. Ce avea inedit formația corală de trezea atâta interes? În primul rând era tinerețea și frumusețea acelor fete de la munte, zvelte dar și robuste în același timp, cu roșu în obraji, care arătau sănătate și vigoare. Apoi erau costumele populare impecabile, de un colorit și o strălucire aparte, care încântau ochiul. Și nu în ultimul rând părintele Ioan, cel care le descoperise, le instruise și le formase într-o echipă omogenă și care putea rivaliza cu formații profesioniste; nu degeaba li se dusese vestea în tot județul și nu numai. Și avea părintele Mîrcă un „joc de scenă” în timp ce dirija, ceva în genul lui Ioan Luchian Mihalea: înalt, longilin, avea acea agitație febrilă caracteristică numai marilor dirijori. Și repertoriul corului era inedit: cântece despre tăietorii de lemne de la pădure, despre pădurari și plutașii de pe Bistrița, unele cu o tentă satirică. Erau atunci, la începuturi, peste 20 de tinere june, cu doar câțiva ani mai mari decât mine, care au cântat și atunci când noi aparțineam administrativ de raionul Ceahlău, regiunea Bacău, dar mai ales după ce am revenit la județul Suceava. Cu timpul corul s-a micșorat ca număr: o parte din fete s-au măritat și și-au urmat soții, iar pe altele nu le-au mai lăsat, după ce au devenit gospodine și mame. În anul 1970, când am început să lucrez ca tehnician la Sectorul Forestier Barnar, am cunoscut mai bine coristele; mare parte erau soțiile unor angajați de-ai noștri sau oameni cu care colaboram: dna Niculina Lupuleasa era soția maistrului de exploatare Mihai Lupuleasa, Nuța Vrînceanu – nevasta funicularistului Gică Vrînceanu, Dochia Petrița – a drujbistului Vasile Petrița, iar doamnele Ana Ilișanu, Elena Ilișanu, Ioana Rîngăș, Ana Ciudosia și Ioana Luncașu – soții de fasonatori și sortatori. Pe dumnealor le-am cunoscut mai bine, dar și pe dnele Ana Țimpău, Ioana Somîtcă, Florica Dunca, cu a căror soți colaboram. Și cum viața este mai crudă cu unii, câteva coriste ne-au părăsit înainte de vreme: Elisabeta Țabrea, Ioana Crăciunila, Ana Pachica… Sita timpului a cernut și, în prezent, corul de femei de la Holda numără numai 12 membre. Dar și așa, numeric redus, celor care au rămas nu le-a scăzut cu nimic cota, dar nici interesul pentru cânt, cult și tradiție. În anul 2000, când am candidat ca primar pentru comuna Broșteni, am avut parte de o surpriză: la sfârșitul întâlnirii cu alegătorii din satul Holda, pe scena Căminului Cultural, unde a avut loc întâlnirea, a urcat acest mănunchi de tradiție și cult care a cântat câteva din piesele din repertoriu. Nu le-am chemat eu sau altcineva, a fost un gest sincer de prietenie între oameni simpli și sinceri. Apoi, pe parcursul întregului mandat, la orice manifestare din localitate erau prezente. Le anunțam prin consilierul local Ilie Țimpău, iar doamnele, de-acum cu părul cărunt, se prezentau cu precizie de metronom, cu aceeași dragoste și pasiune. Mi-am propus de mult să scriu despre Corul de femei din satul Holda, dar am tot amânat mereu. Septuagenarele coriste au fost implicate din primăvară până-n toamnă în activități agricole: prășit, recoltat fânul sau otava, strâns cartofii și merele… Și data pe care am fixat-o a fost 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, la Biserica parohială Holda, mândria enoriașilor, dar și a întregii localități, la fel ca și formația corală. După ce am admirat încă o dată minunatul edificiu religios, pe dinafară, dar și pe dinăuntru, am stat de vorbă cu câteva din doamnele ce se aflau la Sf. Liturghie: Niculina Lupuleasa, Elena Ilișanu, Florica Dunca, Ioana Șomîtcă, Ana Tudosia… Cum vremea era destul de blândă și de caldă, am stat de vorbă în frumoasa curte a bisericii. Din vorbă-n vorbă, depănând amintiri, doamnele s-au pus de acord asupra anului în care s-a înființat corul: „Dacă părintele Mîrcă a venit la Holda în 1951, corul s-a înființat sigur în 1953”. Multe spectacole, festivaluri, concursuri mai ales până în 1990. Cel mai prestigios de care și-au adus aminte cu plăcere a fost cel din 1974, de la Iași, unde au câștigat un premiu pe Moldova… Ultima prezență scenică: august 2011, la Ziua orașului Broșteni. Și cum am zis, coristele de ieri și de azi au puțin sub 70 de ani sau mai mult peste…, astfel că două dintre ele se aflau internate la Centrul Medico-Social Broșteni: Nuța Vrînceanu și Dochia Petrița. Așa că le-am vizitat și pe dumnealor. Au confirmat multe din spusele colegelor, dar am avut și o discuție pe tema „Unde sunt serbările de altădată?…”, cu ciufelnica doamnă Petrița. Am reînviat viața culturală din anii ’60… ’70, unde nu doar Corul de femei din Holda era cap de afiș, ci și alte formații: Corul mixt din Broșteni, condus de dl prof. și director Mihai Traicu, Formația de dansuri bătrânești din satul Cotârgași, condusă de dl înv. Gheorghiță Mrejeru, echipa satirică a I.F. Broșteni… Și „ciufa” Dochia Petrița a conchis: „Noi, domnule Gavril, la Holda avem o vorbă: sanitar precum Cristureanu, crâșmar ca Ioan Corduneanu, factor poștal ca Ion Olaru și popă ca părintele Ioan Mîrcă n-o să mai avem niciodată!”. Aici le-am contrazis un pic și am amintit de preoții Ioan și Adrian Simiraș, cărora li se datorează noua biserică din Holda. Dar am mai adăugat și că „nici director de școală și animator cultural ca dl Mihai Triacu nu va mai avea Broșteniul!”. Mai greu am găsit-o pe dna Florica Chiriluș, directoarea Casei de Cultură din Broșteni, care se ocupă în prezent de renovarea edificiului de cultură. De la dumneaei am aflat noutățile… La Festivalul Obiceiurilor de Iarnă din Vatra Dornei, din decembrie 2010, corul de la Holda a filmat pentru un DVD cu colinde. Acest DVD va fi prezentat tot pe scena Casei de Cultură din Vatra Dornei astăzi, 23 decembrie, cu ocazia unui spectacol de la care nu vor lipsi coristele de la Holda. E ceva să vii de peste 50 de ani (!) și să cânți ca atunci, în 1953, la debut. Părintele Ioan Mîrcă a plecat demult la Domnul, dar „elevele” sunt formate și nu mai au nevoie de dirijor. Am scris aceste rânduri pentru niște femei extraordinare, care au în sânge folclorul, tradiția și portul, dar și multă putere și curaj să fie artiste populare, dar și mame, bunici, soții, gospodine și agricultoare. Și toate acestea la superlativ. ION GAVRIL, Broșteni