Autoexil didactic. „A treia oară, în Delta Dunării

La solicitarea conducerii Școlii cu Clasele I-VIII din localitatea C.A. Rosetti, deci în inima Deltei Dunării, m-am prezentat ca profesor să predau disciplinele disponibile și în acest an școlar (2011-2012).

 

Această solicitare se datorează faptului că am obținut rezultate bune cu elevii și cu colectivul didactic al școlii în celelalte două autoexiluri din anii școlari 2001-2002 și 2008-2009. Numai că, de data aceasta, pe lângă predarea limbii române și a limbii latine, predau aici și limbile rusă și ucraineană, ca limbi materne. Limba rusă maternă la clasele V-VIII, la elevii ruși-lipoveni, proveniți din Periprava și Sfistovca, iar limba ucraineană maternă la clasele I-IV, la Școala din Letea, la elevii ucraineni, urmașii cazacilor zaporojeni, ai haholilor. Școala cu Clasele I-VIII din centrul comunei C.A. Rosetti are un număr mic de elevi, la unele clase gimnaziale se predau disciplinele separat (cl. a V-a și cl. a VI-a), iar la clasele a VII-a și a VIII-a se predă simultan, având sub 10 elevi la fiecare clasă. Și la centrul de comună, și în satele aparținătoare comunei – Periprava, Letea, Sfistovca, Cardău, localitățile se depopulează din cauza condițiilor grele de trai. Sunt zeci de gospodării părăsite, care creează imagini apocaliptice. Deocamdată, aceste sate nu au viitor. Din cauza traiului de subzistență, și interesul copiilor, și al părinților acestora față de școală e foarte scăzut. Școala de centru oferă, totuși, condiții bune de învățătură. Clădirea a fost reabilitată cu trei ani în urmă, cadrele didactice, fiind un colectiv mic, aproape în întregime sunt calificate. O profesoară tânără face naveta de la Sulina cheltuind 16 lei zilnic pe drum și, ca atare, puțini bani îi mai rămân, fiind stagiară. Avem un profesor de educației fizică cu doctoratul în științe, care a predat în primii ani la Rădăuți. Prezența subsemnatului în colectivul didactic a fost de fiecare dată binefăcătoare, astfel nu m-ar fi solicitat și a treia oară. Colectivul didactic, în ciuda dezinteresului elevilor și al părinților față de școală, se străduiește mult și astfel obține rezultate mulțumitoare. Mare parte dintre absolvenții claselor a VIII-a de aici continuă studiile la liceele din Sulina și Tulcea. Chiar acum avem o colegă tânără, calificată, provenind din rândul absolvenților noștri, originară din C.A. Rosetti, și care și-a întemeiat și familie aici. Alți absolvenți, după ce au urmat liceul, sunt acum studenți la Universitatea „Ovidius” din Constanța. Școala a scos revista școlară „Lotus”, aflată la nr. 8, și care a câștigat premiul I pe județ la revistele școlare. Anual, omagiem marii scriitori – Mihai Eminescu, Taras Șevcenko, Alexandru Pușkin și Serghei Esenin – ultimii trei în cadrul comunităților de ruși-lipoveni și ucraineni. De asemenea, școala are grupuri vocale cu repertoriu rus și ucrainean, care participă anual la festivalurile minorităților de la Tulcea. Consider că munca subsemnatului a fost eficientă, folositoare, binevenită și nu ușoară. Aici, ca peste tot, se cere multă, multă răbdare, tenacitate, perseverență și mai ales pasiune. În concluzie, nu e ușor, mai ales în condițiile Deltei Dunării. Acum am să relatez, cu o oarecare reținere, și greutățile vieții noastre cotidiene, mai ales ale cadrelor didactice. Actualii guvernanți, în loc să stimuleze ca și localitățile izolate să aibă cadre didactice calificate, fac tocmai invers. Fac în așa fel ca să îndepărteze oamenii din învățământ. Puterea de azi se zgârcește de multe ori unde nu trebuie. Să mă explic. Plătesc profesorii pensionari cu ora, în loc de salariu bun. Cum e cazul aici, profesorii suplinitori, deci calificați, primesc spor pentru izolare doar 20% în plus, pe când calificații titulari primesc 80% în plus. De ce această discriminare? Subsemnatul, ca profesor pensionar, sunt plătit cu ora pentru ore în specialitate, iar pentru orele de ucraineană pe care le predau la Letea, străbat până acolo 8 km dus-întors de două ori pe săptămână, sunt plătit ca necalificat (?!). Și aici, la C.A. Rosetti, și la Letea îmi desfășor orele/lecțiile de rusă și ucraineană sădind tinerei generații dragoste de limbă și de neam pentru niște bani care îmi pot servi drept sare la scrumbie. Am afirmat astfel, ca să fiu în ton, că Delta e bogată în pește. A fost bogată și nu mai este. Nici nu merită să car pește de aici la Rădăuți, că acolo îl iau mai ieftin. M-am plâns de salarizare deoarece gazda mă costă aici 400 lei lunar, plus butelia, curentul, lemnele și… unde ajung? Deși aici e mai greu de lemne… pădurea Letea cade pe noi. Dar am răspuns solicitării conducerii școlii pentru că îmi place să fiu în mijlocul elevilor și să cântăm românește, latinește, rusește și ucrainește. Apoi, n-are cine să-i învețe rusește și ucrainește! Dar… și nevoile financiare m-au împins să mă autoexilez, să sufăr privațiuni de toate felurile. Muncesc și rabd necazurile. Sunt totuși optimist și cu ajutorul lui Dumnezeu voi învinge greutățile inerente. Exilul meu s-a transformat în autoexil! Sănătate și voie bună tuturor! Prof. Vichentie Nicolaiciuc, care duce dorul Bucovinei și al oamenilor ei!