Dispariția Seniorului Coposu și căderea elitelor în mocirlă

Cum să nu rămâi descumpănit când vezi că dregătorii te-au abandonat în mijlocul drumului și își văd de ale lor? Ca să nu se observe, fac mare caz de grija față de popor, în timp ce puterea, averea și numărul amantelor le sporesc exponențial, odată cu sărăcirea populației. Dar, când ajunge cuțitul la os, ura și răbufnirile mulțimilor au deplină justificare.
 

Istoricii moraliști susțin că eșuarea marilor construcții administrativ-politice ale lumii e consecința decăderii morale și a îndepărtării elitelor autentice de popor. Retragerea lor din prim-planul vieții social-politice lasă loc impostorilor. Fără învățătură și modele, nicio societate nu poate progresa. Filosofii materialiști consideră că intrarea în mocirla imoralității are în principal cauze obiective, economice. Aserțiunile sunt complementare. E nevoie de demonstrație. Ținuta morală ne-a reîntregit patria Cât timp curățenia morală și virtuțile bărbătești i-au păzit pe conducătorii anticei Rome să cadă în păcat, imperiul și-a întins granițele, iar viața economică, bunăstarea și cultura atrăgeau popoarele barbare ca un magnet. Când căpeteniile și-au desfrânat poftele de mărire, avere și destrăbălare, Roma și-a pierdut puterea, iar popoarele s-au răsculat pentru libertate, barbarii însușindu-și și ei mare parte a teritoriului și a bogățiilor. La fel au dispărut mii de popoare și civilizații, unele ținute cu sabia, tancul și kalașnikovul. Lecția aceasta o putem urmări pe pielea proprie în România: câtă vreme austeritatea morală, adevărul și spiritul de dreptate pentru semeni le-au călăuzit activitatea, fruntașii români au realizat tot ce și-au propus, inclusiv reîntregirea patriei. Cum și-au făcut loc desconsiderarea virtuților strămoșești, degringolada morală, trădarea și jecmănirea aproapelui, cum s-a pierdut toată agoniseala de până atunci. Tentația mocirlei După decembrie ’89, am avut exemplul țărăniștilor: cât au planat asupra lor înălțimea morală și înțelepciunea Seniorului Coposu, au fost într-un gând și-o faptă, ca, după dispariția acestuia, acum 16 ani, partidul să ajungă la mâna unor veleitari oportuniști, neînstare măcar de o pomenire creștinească la 11 noiembrie. Numai că în mandatul 1996-2000 s-a petrecut un fapt cu urmări catastrofale pentru România: nemulțumiți că președintele Emil Constantinescu nu i-a recompensat după pretenții pe membrii elitelor intelectual-universitare care l-au susținut în campanie, recte pe cei 15 mii de specialiști, în mare majoritate, dornici de sinecure și cariere politice, s-au aciuat în jurul celor ce le-au promis mai mult, al PSD-ului revenit în prim-plan în 2000 și al viitoarei construcții liberal-democrate ADA. Oportunismul lor nu a trezit suspiciuni pe moment, ci abia în 2006 când cei mai mulți au părăsit celălalt partid istoric, PNL, făcând pasul spre Traian Băsescu și PD. Este perioada când respectivii elitiști și-au dat arama pe față: odată ajunși în jilțurile pohtite, și-au schimbat radical discursul, apreciind la actualul președinte și la PDL tocmai ceea ce criticau abraș la Iliescu și PSD. „Pierit-au rușinea în Țara Românească?” Fără voci critice și cenzori morali, actualii diriguitori ne-au arătat de ce sunt în stare, călcând în picioarele idealurile tinerilor din revoluție: rând pe rând, importanți lideri, de la Ridzi la Pasat, de la Solomon la Apostu… sunt acuzați de mită, furt, înșelăciune, iar incompetența și abuzurile ne țin de trei ani în criză și recesiune. Fiindcă duc dorul lăudătorilor, s-a reînnodat obiceiul vetustelor omagii: se preamăresc unii pe alții prin emisiuni TV, jurnale și cărți cu autori care nu știu bine românește, vezi cazul Gh. Falcă, „Societatea vie”. Pe vremea dlui Coposu, idealuri ca Regele Mihai, democrație, libertăți, stat de drept, separația efectivă a celor trei puteri, dreptul la opinie și viață decentă, educație și cercetare de nivel european etc. erau tratate ca principii sine qua non. Azi nu ne mai amintim mitingurile și pancartele primilor ani de libertate: „Vom muri și vom fi liberi!”. Sociologul V. Dâncu pune această situație pe seama narcisismului de care ar suferi mai toți politicienii, dar diagnosticul e mai degrabă o mângâiere pe creștet. Adevărul nu trebuie ocolit: sunt egoiști, mercantili, iar austerii înțelepți, anticii cenzori de moravuri au fost alungați din cetate. Q.e.d.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: