Modele avem…

Într-una din zilele trecute, după-amiază, îmi îndreptam pașii spre casă, năpădit de gândurile unei zile de lucru și de ale celei ce va urma. Nu vedeam nimic. Praful pe care l-a lăsat o mașină ce rula cu viteză pe un drum extrem de uscat mi-a luat vederea.

 

Dar aruncând o privire în ograda vecinei din… cartier, șirul gândurilor mi s-a rupt. Mama, bugetar, terminând munca la instituție mai devreme, s-a apucat de ale gospodăriei: de stivuit lemne, pentru că iarna-i lungă. Le căra cu roaba, iar fata cea mare, de-a cincea, abia venită de la școală, cu vioiciune, le rânduia sub forma unei căciuli, pentru uscare. Cea mică, de doi anișori, abia trecuți, ceea ce m-a surprins plăcut, cu o gălețică în brațe, alerga vârtos prin ogradă și aduna surcelele de ațâțat focul pe care le deșărta cu… responsabilitate într-o lădiță. Era tare mândră când primea laude de la mama și… muncea cu și mai mult spor. Am vrut să spun că temelia multor deprinderi se așază în familie și dezvoltarea lor se continuă în școală. Pentru că, vedem cu toții, unii părinți nu-și fac… timp de implicarea copiilor în muncile gospodăriei, nu se apleacă asupra formării unor deprinderi și priceperi temeinice… “E mic, el nu știe, lasă-l să crească și când va fi mare va munci destul” – spun unele mămici care vor, fără să-și dea seama de greșeala pe care o fac, să-și… protejeze pruncii și să-i cocoloșească. De multe ori, și nu greșesc, li se pare că odraslele lor sunt cele mai…, iar ale vecinului fără… mai. Pe vremuri, ne aducem aminte, se pedala pe componenta “educației prin și pentru muncă”. Părea exagerat, dar azi ni se pare depășit… Mi-aduc aminte că elevii din clasele a IX-a și a X-a, în zilele de practică, din lipsă de resurse financiare (azi tot e penurie financiară), distribuiți pe… ateliere, cu 10 joagăre, secționau, despicau și stivuiau 50 de metri cubi lemn de foc pentru sezonul rece în două săptămâni. Drept recompensă primeau o porție de fotbal; pe atunci, era din abundență! Nu vreau să dăm timpul înapoi, dar dacă întoarcem foaia ar trebui să învățăm ceva. Ce a fost rău nu mai luăm în seamă, dar ce a fost bun, din tot noianul, trebuie să-l punem în calcul. De ce, oare, se împotrivesc părinții atunci când copiii lor sunt provocați la oarece munci ale școlii și în beneficiul ei! În mare parte, așteaptă totul și dau puțin. Nu generalizăm… Modele de muncă aflăm peste tot. În țara asta se muncește mult, fapt demonstrat: pornind de la Izvoare spre capătul văii, vei observa că, în medie, din cinci case una, fie că este nouă-nouță, fie că este în reabilitare sau reabilitată. Înseamnă că mulți care au lucrat în străinătate au transpirat, au agonisit și au lăsat ceva în urmă. Alții, folosind cu chibzuință bruma de pădure strămoșească, fără a face gheșefturi, au înfăptuit ceva. Dar să nu uităm de o categorie mai aparte care se conduce după vorba „Sus cu munca, să n-ajung la ea!”. Au dreptate în felul lor și o duc bine… Vecinul meu, cătrănit, îi știe la fix și îmi zice că într-o seară i-a propus lui Fănică de peste drum să-i mulgă vaca și laptele să-l ia pe degeaba. A rămas vaca nemulsă… Muiați îs posmagii? Așa că, oameni buni, ne place munca! Nu-mi amintesc contextul, dar știu că pe învățător, dis-de-dimineață, fiind în cerdac, pregătindu-și lecțiile, îl întreabă vecinul: ce faci, omule? Răspunsul, simplu: muncesc. Vecinul n-a priceput nimic. După-amiază, omul nostru, terminându-și treaba la clasă, și-a găsit de lucru pe ogor. Aceeași întrebare din partea trecătorului: ce faci, învățătorule? Răspunsul, laconic: mă odihnesc! Luați aminte! Tot n-a înțeles mare lucru, pentru că venea de la câmp. Prin urmare, întreb și eu, ca un simplu trecător: când muncești și când te odihnești!? Cred că, uneori, ne este teamă să spunem că munca înnobilează omul!