DOUĂ POEZII DE NICOLAE LABIȘ CU PLUTE ȘI PLUTAȘI

În mediile culturale sucevene a fost acreditată părerea că debutul lui Nicolae Labiș s-a produs aici, în paginile ziarului „Zori noi”, sub patronajul lui Dragoș Vicol, cu poezia Fii dârz și luptă, Nicolae (apărută la data de 12 martie 1951, în cotidianul sucevean „Lupta poporului” – predecesorul amintitului deja „Zori noi” care, la rândul său, l-a precedat pe actualul „Crai nou”).
 

Am dovedit altă dată (vezi Virtuți și virtualități poetice în manuscrisele lui Nicolae Labiș, Suceava, Editura „Bucovina Viitoare”, 1998, p. 17-23) că, de fapt, Nicolae Labiș a debutat în revista literară „Iașul nou” (nr. 8, decembrie, 1950), cu aceeași poezie, însă într-o variantă mai amplă. Înainte acestor prezențe publicistice labișiene trebuie situată o alta, tot în versuri, susținea cu aplomb verbal reportericesc regretatul George Damian, intitulată Am încrustat pe-o poartă de stejar, care, în toate colecțiile sucevene, lacunare, ale ziarului „Lupta poporului” este de negăsit. Oricum, junele poet, cel puțin până la plecarea sa de la Fălticeni la Iași (pe la sfârșitul lunii noiembrie 1951), a mai colaborat și cu alte specimene în versuri la numitul cotidian al regiunii Suceava (Munca voluntară, de pildă, păstrată sub formă de decupaj din ziar, în arhiva Labiș de la Muzeul Bucovinei, Suceava), iar când a devenit redactor la „Gazeta literară”, trebuind să scrie un material despre Activitatea literară în paginile ziarelor regionale și raionale (vezi nr. 13, 21 martie 1955) și-a început articolul cu aprecieri, pozitive, la adresa ziarului „Zori noi”, remarcându-l, în mod special, pe Teofil Dumbrăveanu cu „poezii expresive” , citând un eșantion edificator, din care reținem această trăsătură de portret a românului (bucovinean): „Și avem și o vorbă ce spune, / Mai mult ca o mie de legi, / Că după binețe i mulțamul / Și ceea ce sameni culegi”. (Aviz autorilor de epistole către bucovineni!) De altfel, se spune că de fiecare dată când trecea prin urbea de reședință a fostei regiuni Suceava, Nicolae Labiș poposea și pe la redacția ziarului care avusese un aport indiscutabil în lansarea sa ca poet, întreținându-se amical cu confrații de aici. Odată, prin vara anului 1956, povestea fostul ziarist, poet și om de cultură Florin Bratu (un alt nume în fața căruia ar trebui să plasăm vocabula „regretatul”), colegii de la ziar ar fi dorit să-l invite pe oaspete la o licoare de sorginte bahică, numai că, poveste veche și mereu de actualitate, resurse financiare de trebuință nu se aflau prin buzunarele niciunuia dintre ei. Salvarea a venit atunci… de la musafir. Cineva a avut ideea că Labiș ar putea să scrie pe loc vreo câteva poezii pe tema plutăritului pe Bistrița (lucru posibil, căci, așa cum constatase criticul literar Lucia Raicu, „geniul improvizației nu-i lipsea” poetului) pentru care drepturile de autor să-i fie onorate cu anticipație. I s-a indicat o masă-birou cu scaunul de rigoare, dotată și cu ustensilele necesare: condei cu peniță, călimară cu cerneală, hârtie de scris și tampon-sugativă. N-a trecut multă vreme și Labiș, anunțând că s-a conformat convenției, a lăsat redacției două poezii pe tema cerută, ba și cu poncifele de epocă sine qua non – Legătorii de plute și Plutașii. Cum va fi decurs întâlnirea de la „subredacția” de peste drum (a se înțelege: o locantă… specializată) nu avem de unde ști. Ținând cont de valoarea drepturilor de autor care erau și pe vremea aceea tot modice (astăzi ele, acolo unde mai supraviețuiesc, sunt în stare de agonie), este de înțeles că va fi fost vorba de un soi de ceremonial mai degrabă simbolic, dar care a salvat, în orice caz, „onoarea casei”. Important rămâne însă faptul că toată întâmplarea s-a soldat cu două poezii de Nicolae Labiș, apărute în pagina de Literatură-artă a ziarului sucevean precum și cu o amintire frumoasă despre poet, în măsură să confirme încă o dată faima spontaneității creatoare care-l caracteriza cu generozitate. Readucem în actualitate cele două producții poetice menționate, provocați fiind și de o știre (cu imaginile aferente) de la televizor, conform căreia, în ziua de Sf. Maria Mare (15 august), pe Bistrița, de la Ciocănești la vale, se mai pun în funcțiune, în chip omagial, câte o plută-două, uite-așa, ca să nu se șteargă de tot amintirea unei îndeletniciri străvechi, plină de frumusețe și de peripeții. De altfel, există o întreagă literatură cu „aventuri” pe plute care ar trebui adunată într-o antologie tematică pe care o prezumăm demnă de tot interesul. Nu s-ar găsi oare nici un literat pe valea Bistriței (mă gândesc, de pildă, la dl Gheorghe Pața) dispus să se angajeze în realizarea unei astfel de ediții? Întrebarea este, bineînțeles, retorică, dar nu trebuie să rămână așa!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: