Parizer care scârțâie între dinți și crenvurști cu gust de sacâz Tot mai mulți dintre suceveni cumpără în vremuri de criză preparate ieftine, ca fiind singurele pe care și le mai permit. Ieftin, mult și gustos a devenit de-o vreme încoace regula de bază după care se achiziționează din magazine aceste produse alimentare care umplu burțile adulților și copiilor deopotrivă. Cu cât sunt mai ieftine însă, parizerul, crenvurștii sau cârnații respectivi, cu atât acestea au mai puțină carne, restul ingredientelor, chiar dacă dau gust agreabil, fiind împănate cu chestii dacă nu periculoase, cel puțin nesănătoase. Altfel spus, sucevenii, ca toți românii de altfel, mănâncă tot felul de ciudățenii amestecate în mezeluri, ciudățenii acceptate însă de legislație, fie că este vorba adaosuri din produse vegetale, fie animale sau chimice. Parizerul și crenvurștii sunt de departe produsele în care intră cele mai multe ingrediente de acest fel. Cele două erau dintre cele mai gustoase preparate în urmă cu vreo 20 de ani. Acum se găsesc în magazine într-o multitudine de forme, compoziții, culori și gusturi, ceea ce nu înseamnă însă că sucevenii au de câștigat ceva din această diversitate. Din contra. Foarte rar gustul acestor produse mai aduce cu cel al parizerului sau crenvurștilor de demult, când, neștiutori de-alde normelor europene, producătorii chiar făceau preparatele din carne, după metode tradiționale, și nu cu instalații sofisticate ce îi ajută să scoată tone de produse zilnic. Dar mai ales nu le umflau cu tot felul de chimicale, înlocuitori, coloranți, inhibitori de nu mai știm ce și pentru ce, nu le „păcăleau” cu ingrediente de care românii nu auziseră niciodată înainte de 1989. În prezent, dacă ai noroc, cumperi un parizer gustos, care se taie bine, nu scârțâie între dinți ca o ciungă prea mult mestecată, poate fi fiert sau prăjit fără modificarea texturii și gustului. Dacă ai bani puțini și n-ai nici noroc, te trezești acasă cu un produs care, odată aruncat în tigaie într-o omletă, se întinde ca o melasă sau se împrăștie grețos ca o pastă băloasă imposibil de mâncat. La crenvurști, funcție de raportul calitate-preț, spun specialiștii sanitar-veterinari, diferă cantitatea de grăsime din compoziție. Cum pot justifica însă producătorii crenvurștii de 25 – 27 de lei kilogramul, deloc ieftini, dar cu o membrană sintetică din care ricoșează cuțitul și cu un gust autentic de sacâz, nu știm. E drept că nu știm nici de ce la unele dintre sortimentele de crenvurști, nu putem îndepărta această membrană, tare ca pingeaua de bocanc rusesc și necomestibilă, fără să smulgem o dată cu ea și jumătate din compoziție. Se poate da „chix” și cu preparatele scumpe, foarte multe dintre ele fiind injectate, umflate, fățuite, colorate, chiar dacă se vând la zeci de lei kilogramul. Puțină carne și restul slănină, emulsii de șorici și piele, ingrediente ciudate și arome false Un parizer la 12 – 15 lei/kg este sigur că are în el doar „parfum” de carne de porc, vită sau pasăre. La unul de la 15 lei în sus, ne putem aștepta să găsim în el 30% – 50% din produsul ce dă de fapt denumirea parizerului. Asta, dacă etichetele spun adevărul. Restul produsului îl reprezintă substitute și alte chestii fără valoare biologică. Proteina vegetală – de exemplu soia cea mult hulită pe vremea răposatului dictator – este cel mai bun adaos pe care îl putem găsi în preparat alături de carne. Soia reduce colesterolul, hipertensiunea, unge „mațul” și asigură o bună funcționare a intestinelor. Pe lângă acestea însă, în parizer și crenvurști, dar și în alte mezeluri mai puțin scumpe, se găsesc, în cantități considerabile, slănină, emulsie de șoric sau emulsie din piele de pui înglobate în amestec cu gheață sau fulgi de gheață, apă. Până și termenul folosit, cel de „emulsie” taie din start apetitul și ne duce cu gândul mai degrabă la motoare și ateliere de reparații mașini nu la mâncare. Dar asta nu este tot. În preparate se mai bagă soluție salină, amidon, E-uri (vreo 4, 5, 6 feluri) care cică nu sunt nesănătoase, dar despre care am aflat că pot deveni periculoase în amestec cu anumiți coloranți, de exemplu. Ingredientele despre care românii nici nu auziseră acum aproximativ 15 ani, sunt un adevărat miracol pentru procesatorii de carne. Toate aceste substanțe care vin doar din import fac ca produsele să arate ca în reviste sau pe panourile publicitare. Printre acestea se pot enumera inhibatorii de floră microbiană, care au extins data limită de consum al unui biet salam la luni de zile după data fabricației. Mai sunt stabilizatorii, apoi nitriți cu rol de conservanți, apoi coloranți (carminul) care dă mult timp imaginea de produs proaspăt. Vin apoi ingredientele ce dau gustul și aroma produsului. Pe lângă soluția salină și mirodenii naturale există substanțe care dau, de exemplu, gust de afumat. O „linguriță” pentru un pic de gust de fum, două ca produsul să pară mai mult afumat etc. și astfel, în funcție de cum și-a stabilit rețeta fiecare producător, același fel de cârnați sau salam – că se cheamă la toți „București”, „Dumbrava”, „de vară” sau „de casă” – poate avea o multitudine de gusturi. În cârnații ieftini se va găsi cu siguranță și câte un nod de zgârci de câte 2, 3 centimetri, un cartilagiu riscant pentru plombe, prea rezistent la mestecat etc., dar astea sunt, comparativ cu ce am enumerat mai sus, chestii aproape sănătoase. „Până nu demult, gustul în preparate era natural. Dar după ce ne-am occidentalizat, am luat din partea cealaltă și aceste produse. Noi nu producem așa ceva, toate sunt de afară”, a declarat Dănuț Corneanu, șeful Serviciului Igienă Veterinară și Epidemiologie din cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Suceava. Practic, din toată „ciorofala” frumos și colorat ambalată a unui baton de parizer, doar carnea are valoare biologică, restul, funcție de rezistența organismului, sunt produse numai bune pentru ateroscleroză, alergii, boli ale sistemului digestiv. „Selecția o face piața” Mulți dintre suceveni sunt săraci în 2011. Dar printre ei, poate la fel de mulți nu vor să-și bată joc nici de puținii bani pe care îi au și nici de ficații lor și ai copiilor lor. De aceea, încet, încet, consumatorii de preparate din carne au învățat ce și mai ales de la ce producător să cumpere. O privire doar într-o hală din piețele Sucevei este destul pentru a înțelege de ce la produsele marca „A” sunt 30 de oameni la coadă iar la cele marca „B” vânzătorul are treabă doar cu vreo 3, 4 clienți. La fel de bine se poate explica de ce au dispărut de pe piață o serie de preparate din carne pe care sucevenii le cumpărau cândva în cantități mari și de ce pierd teren în continuare mezelurile „păcălite”. În timp ce în galantarele hipermarketurilor sunt însă tot felul de „porcării” ciudate, unele suspect de ieftine, altele indecent de scumpe, produse de firme de care puțini au auzit, în județul Suceava există încă procesatori ce scot pe piață produse gustoase, la prețuri rezonabile, preparate încă după metode tradiționale, chiar dacă asta se face în celule mari, monitorizate, controlate. Aceiași procesatori oferă spre vânzare și preparate naturale, al căror miros duce cu mintea spre afumătorile din gospodăriile părinților noștri, dar prețul lor destul de mare le reduce clientela. Sunt cei ce vin cu vânzare în fiecare weekend la târgul „eco” din fața Prefecturii. Rămâne de văzut cât vor rezista însă pe piață acești producători, care au trebuit să împace în ultimii ani eficiența cu calitatea, normele europene cu gustul bun și natural, costurile de producție cu disponibilitățile financiare ale sucevenilor. „Selecția o face piața. Cumpărătorii vor trage spre produse cât mai aproape de cele naturale. Să spunem că o dată poate vor cumpăra și preparate pe care nu le știu. Dacă nu le plac, a doua oară nu se vor mai apropia de ele. Îmi amintesc cum, cu ani în urmă, apăruseră produsele „X” și erau niște cozi interminabile la ele și toate erau pline de E-uri, substitute de carne. După o vreme consumatorii și-au dat seama că nu sunt bune și s-a cam terminat cu cozile, ceea ce a silit producătorul să schimbe sortimentele și să iasă pe piață cu produse cât mai aproape de cele naturale. Se revine în forță la produse tradiționale…”, a încheiat optimist dr. Dănuț Corneanu. „…dar și din ce în ce mai scumpe”, am completa noi.
Comentarii