Un monument de arhitectură unic în sud-estul European

Dintre monumentele care atrag atenția tuturor celor ce vizitează orașul Cernăuți, un loc aparte îl ocupă fosta Reședință Mitropolitană, azi corpul central al Universității Naționale Yurii Fedkovici.

 

Atracția este datorată în primul rând stilului mauro-bizantin, cu zidurile ei colorate în roș-cărămiziu, având aspectul unei puternice fortificații medievale, cu două biserici cu turnulețe înalte și zvelte. Pe drept cuvânt a fost considerată un adevărat giuvaer de arhitectură monumentală, fiind cea mai grandioasă clădire monumentală de acest gen din sud – estul Europei. Începuturile acestei construcții datează din decembrie 1860, când Ministerul Cultelor din Viena, ca urmare a repetatelor cereri făcute de episcopul de atunci al Bucovinei, Evghenie Hacman, l-a însărcinat pe tânărul arhitect ceh Josif Hlavka să se ocupe de schițarea unui proiect și să urmărească evoluția lucrărilor. Josif Hlavka s-a născut la 15 februarie 1831, în localitatea Prestice – Bohemia, a urmat cursurile liceului în localitatea Klatow, apoi Politehnica la Praga și s-a dedicat studiilor de arhitectură la Academia de Arte Plastice din Viena. În 1856 a primit o bursă de la stat pentru studii de arhitectură în străinătate. Cu ajutorul acestei burse a făcut numeroase călătorii de documentare prin Italia, Franța, Anglia, Germania și Grecia pentru a studia cele mai celebre clădiri monumentale din punct de vedere arhitectonic. Ajutat de talentul său, de pregătirea sa, și-a început cariera de arhitect cu Biserica Lazariștilor din Viena, între 1860-1862; apoi a început Opera curții Imperiale (Kaiserliche Hof – Oper) din Viena; Liceul Academic din Viena, marele palat al arhiducelui Wilhelm, din Parkring, în Viena, în stilul Renașterii italiene. Fiind însărcinat de Ministerul Cultelor din Viena să elaboreze un plan de construcție pentru Reședința Episcopală din Cernăuți, Josif Hlavka a făcut o deplasare în Bucovina pentru a studia cu de-amănuntul spiritul tradițional arhitectonic din zonă, căutând să desprindă din arhitectura vechilor monumente valoarea lor artistică și apoi să o folosească la elaborarea planurilor de construcție și decorație ale Reședinței Mitropolitane din Cernăuți, care avea să fie cea mai mare clădire monumentală din câte a construit Hlavka. La 1 Martie 1908, marele arhitect Josif Hlavka a s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani, fiind înmormântat în cripta familiei din Piestice. După aprobarea proiectului Reședinței Mitropolitane, s-a constituit un Comitet de Construcție din care făceau parte episcopul Evghenie Hacman, arhim. Teofil Bendela – vicarul Episcopiei, Eudoxiu Hurmuzachi – primarul Cernăuților, condus de Josif Hlavka. Comitetul de Construcție avea misiunea să urmărească îndeaproape lucrările de construcție. La 13 aprilie 1864 a avut loc sfințirea locului de construcție și punerea pietrei de temelie, iar la 18 iulie 1864, după sfințirea bisericii catedralei din Cernăuți, a fost sfințită temelia Reședinței. Materialul de construcție, respectiv piatra, avea să fie adus din carierele de piatră din zonă, iar materialul lemnos, din ocoalele silvice din Vicov și Bilca, ce aparțineau Fondului Bisericesc. De la Viena aveau să fie aduse 30 de calfe de sculptori, mai ales cioplitori în piatră, iar forța de muncă era asigurată de localnici. În 1866 s-a început zidirea Facultății de Teologie cu Biserica Sf. Trei Ierarhi. Palatul numit Presbiteriu, amplasat în partea de răsărit a Facultății de Teolo-gie din Cernăuți, a fost început în 1871. Hlavka îmbolnăvindu-se în 1872, lucrările au fost conti-nuate de arhitectul Ksiezarski. Palatul Mitropolitan, clădirea principală a Reședinței a fost predată spre folosire în diferite etape. Împrejmuirea construcțiilor cu grilaje de fier, amenaja-rea parcului, cunoscut sub nu-mele de Parcul Dominic, aranjarea fântânilor și cisternelor a avut loc între 1876-1878. Palatul Mitropolitan este clădirea centrală a întregului ansamblu, și este și cea mai mare construcție. Accesul se face pe una din cele trei porți boltite. La parter erau chiliile clerului monahal de la Paraclisul Reședinței. La etaj, unde se afla Sala de Ședințe a Consiliului Eparhial, apartamentul vicarului Mitropoliei Bucovinei, episcopul de Rădăuți, se ajunge urcând pe niște trepte de marmură, sprijinite de coloane de alabastru. În mijlocul etajului era Sala Sinodală, cea mai mare sală a palatului, pardosită cu mar-mură, iar pereții îmbrăcați cu lespezi de alabastru. Pe cele 12 coloane de marmură sunt sprijinite arcadele galeriei care se așterne sus, de-a lungul pereților, pe trei laturi ale sălii. Pereții erau împodobiți cu 11 fresce, ce reprezentau scene din istoria bisericească universală și românească, scene atribuite lui Carol Swoboda din Viena, iar zugrăveala decorativă a fost executată de Karl Jobst. În această Sală Sinodală a Reședinței Mitropolitane din Cernăuți s-a votat la 28 noiembrie 1918 Unirea Bucovinei cu Patria Mamă. Din Sala Sinodală spre dreapta se intra în Salonul Roșu – cu portretele foștilor mitropoliți ai Bucovinei; apoi, în stânga, Salonul Albastru, cu portele foștilor episcopi ai Bucovinei, începând cu Dositei Herescu până la Evghenie Hacman. Din Salonul Albastru se intra în biblioteca mitropolitană, și de aici în Paraclisul Arhiepiscopal cu hramul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, paracalis sfințit la 29 iulie 1882, cu ocazia primului Congres Bisericesc Ortodox al Bucovinei, întrunit la îndemnul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici. Acest paraclis a fost îmbrăcat în veșmânt pictural de Karl Jobst, în colaborare cu Johan Klein. Din Sala Bibliotecii Mitropolitane se intra în apartamentele mitropolitane, apoi în Refectoriu, un salon spațios pentru primirea delegațiilor oficiale. Tavanele tuturor saloanelor sunt din lemn de stejar, casetat, împodobit cu picturi realizate de același Karl Jobst. În stânga Reședinței Mitropolitane se află edificiul Facultății de Teologie cu biserica închinată Sf. Trei Ierarhi, decorată cu fresce de Karl Jobst. În dreapta Reședinței Mitropolitane se află cel de-al treilea edificiu, numit Presbiteriu, destinat în vremea aceea pentru clerul monahal care deservea catedrala mitropolitană. La mijloc este prevăzută cu un turn în care se află un orologiu . Bolta coridorului de la etaj a acestei clădiri a fost împodobită cu fresce atribuite lui Epaminonda Bucevschi. În această clădire a fost adăpostită prima tipografie românească din Bucovina, întemeiată de mitropolitul Sivestru Morariu Andrievici. Mobilierul pentru înzestrarea saloanelor reprezentative, pentru sufragerie și pentru camerele oficiale a fost executat pe cheltuiala Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, între 1879-1880. Ultima restaurare a Reședinței Mitropolitane a fost executată în 1937, din inițiativa și prin grija mitropolitului Visarion Puiu. Și astăzi, după aproape 150 de ani de la construcția acestei Reședințe, nu putem să nu înțelegem importanța acordată instituției Mitropoliei Bucovinei, deslușind în aceste construcții fastul de odinioară de la curtea bizantină.