Când moare un om cu multă carte, în Africa (da, ai auzit bine!) se spune că… a mai ars o bibliotecă. N-am mai pronunțat cuvântul cărturar, pentru că nu știu dacă, săracu’!, mai operează în limbajul curent. E ceva ca… girafa în bătătura țăranului.
Tacit și în specifică suferință, pe str. M. Viteazul din Suceava, exact sub Statistică și peste drum de sediul ziarului Crai…, librărioara fam. Rump a dispărut în suferință și acorduri specifice. Ata ete. Acu, slavă Domnului, ai de unde lua cărți câte vrei, numai parale să ai și, sigur, pasiunea pentru citit, în serioasă avarie și ea, sărmana!
A pierit librăria „Humanitas”, dar, salutar!, în locul ei a apărut… surata ei, cumvașilea, o rudă bună, însă… în straie ceva mai ponosite! Cum ar veni, locul librăriei a fost luat, în ferice inspirație, de un anticariat nou. Salutăm-salutăm! Și de cărțile mai vechi tre’ să aibe cineva grijă. Așa că… ca la anunțuri vandabile: Merită vizitat! Că, vorba aia: Ai carte… ai pă ’reacu ! Da’ fii sigur că o casă fără cărți e, pă bune!, un trup fără suflet. Punct! Dăm foaia și…
Răsfoim Libertatea… Care gavarește mișto, două-trei puncte (de restul, virgule):
Comentarii