Pe-un picior de nai…

Ce chestie! Pe când mă pornisem să fulger și să tun că omul recent, cum zice a lu’ Patapievici Horică (cu mătușă de obârșie bucovineană) nu mai are nici în clin – nici în mânecă cu treburile culturale, când văz librărioare muribunde prin târg (care abia de vând una-două cărțulii într-o săptămână) – ei bine, când… înecat corăbioare și toate cele prăpăstioase (mă) năpădeau din toate pozițiile, iată că, mai ieri dimineață, un detaliu reconfortant îmi stârni din nou entuziasmul cel bun.

 

Elevi dragi din Colegiul Național „Mihai Eminescu” mi-au povestit – cu câtă încântare! – că s-au urcat în mașina școlii, joi seara, și au fost taman în târgul Ieșilor ca să vază ei o piesă de teatru! Ca să vadă teatru ! Ce frumos! Să cați cultura la câteva sute de kilometri de casa ta, asta spune ceva! Bravos! Și cum vorbim de cine vorbim, îmi vine inima la loc și-mi zic că junimea noastră cea de toate zilele (și nopțile) nu e de blamat in corpore, cum mi se pare că, prost, se în-tâmplă. Că, iată, tot ea, aduce și simptomele resuscitării bucuroase! Să ne trăiți! Că eu știu că-n detalii se ascunde diavolul. Iar omul cult e ăla ce cade de pe un acoperiș și vede o greșeală pe o firmă… Ce chestie! Românașii au plecat de strâng ei căpșuni în Spania. Și căpșunele strânse în Spania vin de se etalează ele, mândru și falnic, pe tara-bele piețelor din Suceava! Asta este și dialectica vieții: Go-băile scocioră ele în altă parte, dar seara tot acasă vin de se cațără/de se cocoață pe stinghie. Ata ete! Găina vecinului (ca și muierea lui) pare… curcă. Panseul zilei? Faimoasa afirmație a lui George Bernard Shaw. Cineva se ciorovăia cu el și a spus: Dacă așa de mulți oameni cred în ceea ce am zis, cum pot așa de mulți oameni să greșească? Și hâtrul scrib Georgică de colo i-a și întors-o: Dacă așa de mulți oameni cred în asta, atunci trebuie să fie greșit, fiindcă cum ar putea așa de mulți oameni să aibă dreptate? Joia ce vine, la Casa de Cultură a Sucevei(în spectacol de caritate, moderat de băiatul ex-prefectului Cușnir) – Gigi Zamfir, pe-un picior de nai! Invitația costă 100 de lei. Cum clocește găina… (răspunde Maestrul Zen Lutsu): Găina poate cloci ouăle ei fiindcă inima ei ascultă întotdeauna. Aceasta este o importantă vrajă magică. Găina poate cloci ouăle din cauza energiei căldurii. Dar energia căldurii poate doar să încălzească cojile: nu poate penetra în interior. Deci ea conduce această energie înăuntru cu inima ei. Când inima penetrează, energia penetrează, și puiul primește energia căldurii și începe să trăiască. Deci o găină, chiar și atunci când clocește ouăle, are întotdeauna atitudinea de a asculta cu urechea ciu-lită. Astfel concentrarea spi-ritului nu este întreruptă. Punct. Așadar, ciulește-ți inima! Și…Și… fă-te om de lume nouă, să furi cloța dupe ouă… Și Maestrul Mișu, la urmă. Că tot veni ea vorba de naștere/renaștere : Învățați să depășiți limitele conștiinței voastre obișnuite pentru a vă proiecta foarte sus, cu ajutorul gândului, până la Ființa Supremă care cuprinde toate creaturile și le hrănește din existența ei. Datorită strădaniilor voastre de a vă apropia de această Ființă infinit de luminoasă și puternică, declanșați mișcări în subconștientul vostru, în conștiința, în supraconștiința voastră, iar ceea ce trăiți atunci ca experiențe este de nedescris. Trebuie să faceți acest exercițiu până când aveți senzația că nu mai existați ca entitate separată, ci vă topiți în acest ocean de lumină, singurul care vă poate face să simțiți ceea ce reprezintă Creatorul. În această fuziune cu lumina cosmică veți găsi cunoașterea, eliberarea și bucuria. Și ultima (tot de ținut minte, baa… inimă!): – sexul este animal – dragostea este umană – rugăciunea este divină Iar tu te-ntreabă și socoate! Și rămâi la toate… d. b.