Diavolul ispitește pe om printr-o momeală…

Apoi, aflați dragi prieteni și drăguțe prietenoase, că, în fine, după nopți depline, știu cu cine votez! Cel puțin un consilier local l-am și bifat, mental! Eu am să votez cu… preotu’ Mititelu! Care numa’ mititel nu-i, că are aproape 2 (doi) m. Și suta de kile. Și e bine făcut și frumos, păpa-l-ar mama & tata! Da’ nu mai e cazu’. Doar enoriașele, sporite!, care, natural, îl sorb cu admirațiune! Spui asta pentru c-am fost în biserica lui, sâmbătă, unde a celebrat la nunta nepotului nostru, Virgil.

 

Exact ceea ce trebuie într-o biserică! Aaa, da’ mai votez pe Mititelu pen’că seamănă, izbitor!, cu… Franco Nero, idolul actor al prunciei noastre. D’aia votez… > Că doar zice și la Filocalia (vol. 1, pag. 255): Căci păcatul e un în-tuneric și o ceață a sufletului ce se lasă din gânduri, din cu-vinte și din fapte rele. Și păca-tul se naște așa, că diavolul ispitește pe om printr-o mo-meală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește și îl pri-mește. Iar cel ce nu-și vede a-cest păcat cuprinzător cum se va ruga pentru el ca să se cu-rățească? Și cel ce nu s-a cu-rățit cum va afla locul ființei curate? > Pentru c-am avut succes, stămâna trecută, într-o clasă de liceu… cimitir al tinereții mele, o mai spui o dată și-n acest scriptural ca-dru. Furnica, apucată ca ne-buna, zorea și zorea prin cel codrule, măria sa. Suratele, miratele, cu gura pe ea: Ce pățiși, soro, de-alergi ca nebuna?! / Păi cum?! N-ați au-zit?! S-a… tamponat elefantul cu rionoceru’?! / Șii… șii?! / Păi, și mă duc să donez sân-ge… Chiar așa. Ce poți face c-un ac n-o să izbutești nici c-o sabie, nici cu securea… Nu?! Cum a fost omorât Mihai Vi-teazu (care Mihăiță a dormit, pe la anii 1600, în Hanul Dom-nesc din Suceava, de lângă, acum, Casa de Cultură)?! Cum a fost omorât Mihai?! / Păi cu securea?/ Și cum se cheamă omorâtorii lui?/ Securiști, cum al’minteri!? Normal… > Ți-am povestit, deunăzi, de cum, pre când era în Cuba, Hemingway avea în pro-prietate vreo 40 (patruzeci) de mâțe! F. b.! Creangă, la Țicău, avea cam jumătate din șeptelu’ lu’ Ernest. Da’ nu ți-am suflat o vorbă, pardon, nu ți-am scris un cuvințel, barem, de pisicile lu’ Alina-Ovidiu-Ca-my și Vio, neamuri d-ale mele. Ei bine, am fost noi la nuntă, cum îți povesteam, săptămâ-na trecută, da’, cum necazurile nu vin singure, mă tem că, tot în familionul nostru, avea-vom și ceva… cumătrie! Din paranghelie în paranghelie. Pă bune! Pentru c-a născut Tora, furioasa și megafrumoasa Tora (poate că m-ai văzut la televizor cu ea, c-am adus-o de câteva ori)… o cauca-ziană… periculos de drăguță, care, în vichend, tocmai a fătat 3 sărăcii de cotoiași – o nebuniee, nu alta! Da’ las că ne vom mai vorbi de-acilea… > Un amic f. drag inimii mele veni, sâmbătă, pe la mine. Îmi vede cărțile din bibliotecă, volume mai noi. Era un cârd frumușel și re-coltă nouă! Dă-mi și mie câteva, am dracu’ de copchil, să-l lase corigent la engleză! Cum și eu le primisem dar, nu mi-a venit greu. L-am rugat pe amic doar să mă lase să i le aleg eu, acolo, câteva. Sigur! / E bărbat sau femeie? Fe-meie! / Tânără? / Nu, are, îndată , 60 de ani! / Ochei! / Las’ pe mine… Care Dunitru s-a și executat cu măiestrie specifică: cu cărți scumpe și f. mișto copertate; și cu siglă de firmă: Humanitas, se-n-țelege! Cum ce cărți?! Una și una! Cărțoaie cât zilele de post… dulce: Metafizica se-xului, un best seller de Evola, și Istoria culturală a penisu-lui… Al’dată, băbăciunile as-tea acrite să nu mai lase loa-zele și pughibalele în sufe-rință, în lacrimi! Ca Moscova, care nu crede in lagrimas… > Îmi place… tenisul, asta este! Și cel de masă, mai abitir. Săptămâna trecută însă privii și mă dedulcii, ca prostu/ca dășteptu, la tenisul ăsta de… ogor! Dinara Safina / Victoria Azarenka. O ne-buniee! Ambele blonzii, ambele cu cosițe împletite în coadă! Avantaj blondele! Da’ cel mai mult și mai mult îmi place c-amândouă, când lovesc mingea cu racheta, scot și sunetele aferente! Țipuresc și zghiară, care mai de care! Maamă, ce mai scheaună, ce mai coviță fumeiuștile astea?! Îmi imaginez ce fac muierile ăștia, vorba olteanului, la pat, la hogeac… Mmm! Rusoaicele tot… unguroaice… > Remediul?! Unul singur, zice Mișu: Lucrați asupra ideii de a iubi, de a face bine, de a ierta și de a aduce peste tot armonia. Căci va veni și clipa în care această idee va deveni atât de puternică încât vă va impregna toate celulele: ele vor începe să vibreze la unison cu ea. Atunci liniștea se va instala încet-încet în voi și nu vă va mai părăsi… (Dumi)