Vinerea, o zi aparte în viața rădăuțenilor

Călătorul care se abate din întâmplare pe la Rădăuți într-o zi de vineri poate observa că orașul este cuprins de o agitație deosebită. La Rădăuți, vinerea este zi de târg și asta nu de ieri sau alaltăieri. Potrivit unui act normativ intrat în vigoare în anul 1880 se întărea întreținerea târgurilor săptămânale vinerea. În actul normativ se sublinia că toate mijloacele de trai, accesoriile și articolele ordinare ale consumului zilnic puteau fi aduse pe piață în fiecare zi, din zori până în amurg, restricțiile se refereau la animale și la cereale cu grămada permise numai vinerea la târgul săptămânal.

 

Încălcarea regulamentului se sancționa prin contravenție, arest de 24 de ore, sau prin îndepărtarea vânzătorului, respectiv cumpărătorului din piață. Tradiția a ajuns până în zilele noastre și chiar dacă au sau nu animale de vânzare, chiar daca au sau nu timp, bucovinenii sosesc vinerea la târg, nu neapărat pentru a face comerț, ci pentru a lua pulsul vieții de la oraș. Exact pe locurile unde altădată vreun negustor dintr-o dugheană insalubră te trăgea de mânecă pentru a-ți oferi o pereche de opinci sau vreun chimir prețios se află bazarurile orașului unde își fac veacul comercianții care trăiesc de pe urma micului trafic. Firește, aici mai sunt și cei care au încropit o afacere prin deschiderea vreunui butic, variante moderne ale prăvăliilor de haine de altădată. În anul 1921, primăria cu fondurile sale a construit primul corp de clădiri din ansamblul ce avea să fie denumit „hală a pieții”. În acea zonă există piața pe care o știm astăzi, loc în care orice poate întâlni pe oricine. O vorbă veche spune că la Rădăuți toți oameni se cunosc între ei și că scrisorile ajung la destinatar chiar fără adresă. Iar dacă azi e zi de vineri și la această oră forfota deja a început, mai aveți timp să ajungeți cu primul poștalion, ca să zicem așa, pentru a vă cumpăra, dacă nu o catrință înflorată, măcar o amintire de la vreun român venit din Ucraina. Oricum, va trebui să vă luați inima în dinți și să veniți totuși cândva la Rădăuți într-o zi de târg, vinerea, când vreun domn de modă veche își expune bastonul cu mâner de argint pe strada Ștefan cel Mare…