Din calendarul popular

Februarie (Faur)

Februarie, ce este consemnată în calendarul popular sub numele de Faur, figura în credința populară și ca un personaj mitic, o reprezentare destul de capricioasă. În unele legende populare, Februarie apare ca împrumutând niște zile friguroase vecinului său Martie, în semn de răzbunare pentru încheierea atributelor sale meteorologice, aceste zile fiind folosite de către luna următoare în scopul înghețării Babei Dochia pentru nechibzuința sa de a sfida vremea și de a ieși prea de timpuriu cu oile la pășunatul montan.
 

Denumirea populară a lunii, cea de Faur, Făurar, Făurariu derivă de la meșterii fierari (faurii satelor) care, în această lună, erau solicitați în pregătirea uneltelor agricole pentru lucrările de primăvară: confecționarea acestora și, mai ales, purificarea prin foc a cuțitelor de plug. Acum, cu-țitele de plug erau duse la fierăria satului, unde meșterul fierar le trecea prin foc spre a fi purificate în eventualitatea că acestea au fost infestate de către forțele malefice, pentru ca, în timpul aratului, pămân-tul să nu fie contaminat de răul duhurilor necurate și, impli-cit, Zeița mamă (Terra Mater) să fie ferită și ea de o infestarea nedorită. Februarie este ultima lună a calendarului roman, cu începutul anului la 1 martie, luna a șasea din calendarul biblic (bisericesc) cu Anul Nou la 1 septembrie; mai apoi a devenit luna a doua din ca-lendarele reformate (iulian și gregorian). Înainte vreme, pe la jumă-tatea acestei luni începeau pregătirile și chiar unele lu-crări ale câmpului, specifice sezonului de primăvară: către sfârșitul lunii, începea semă-natul ovăzului și apoi a orzului de primăvară, a meiului, car-tofului, sfeclei și a mazărei; prin livezi începea săpatul în jurul pomilor, totodată și fertilizarea acestora cu gunoi; la 1 februarie (Ziua omizilor), începea ritualic culesul acestora, iar în grădini, lumea în-cepea să facă răzoare pentru semănatul zarzavaturilor rezistente la frig. În mediile pastorale, începea îngrășatul oilor, acestor animale suplimentându-li-se tainul zilnic cu câte 1 kg de tărâțe, 2 kg de sfeclă sau cartofi fierți și a-mestecați cu uruială de po-rumb. Apicultorii aveau grijă să verifice stupii de albine pentru a observa dacă șoarecii nu au produs stricăciuni pe timpul iernii, totodată văzând dacă albinele mai au hrană suficientă până la înflorirea pomilor fructiferi. În caz contrar, ei preparau un fel de sirop din 3 litri de apă, 4 kg de zahăr, în care, după fierbere, adăugau 2 lingurițe de oțet, puțină sare și câteva grame de cremă din tarhon. Acest preparat se punea, după ră-cire, într-o farfurie, în fiecare stup, deasupra fixându-se câteva bețișoare pe care se așezau albinele când consumau siropul. În această lună se încheiau șezătorile de iarnă, precum și alte petreceri din nopțile lungi. Din punct de vedere spiritual, luna cuprindea un mare număr de sărbători populare sau religioase, dintre acestea amintim câteva. La 1 februarie este ziua lui Trif cel nebun, un patron al omizilor și lăcustelor, la 2 februarie, calendarul popular consemnează Ziua ursului (Stretenia), zi favorabilă cândva pentru observații meteorologice, iar ziua de 3 februarie era ținută pentru protecția vitelor de fiarele sălbatice. Biserica îl prăznuiește la 10 februarie pe Sfântul Haralambie, divinitate consemnată și în calendarul popular ca patron al bolilor și în special al ciumei, ziua de 11 februarie se ținea pentru sănătatea păsărilor de curte și pentru ocrotirea femeilor gravide. Ziua de 24 februarie era una deosebită pentru calendarul tradițional, deoarece acum era sărbătorit Dragobete, un fel de zeu al tinereții, dragostei și al bunei dispoziții, zi sărbătorită într-un mod aparte de către tinerii de la sate. Calendarul popular a înregistrat și anumite credințe referitoare la vremea din această lună. Dacă în februarie erau țurțuri mari, se credea că va urma o primăvară lungă și favorabilă muncilor agricole, iar dacă în noaptea de 1 februarie era senin, fiind vizibile multe stele, atunci primăvara urma ceva mai târziu. Se zicea că dacă la 2 februarie „de va fi lună luminoasă, bun și roditor va fi acel an, dar și zăpadă de va cădea”. La 22 februarie soarele intră în „semnul cerului” (zodia) Peștii, „iar de se va întâmpla tunet când soarele intră în acest semn ceresc, stricare de pâine se va întâmpla în acel an”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: