Râde și nu cerceta…

De ce e bine să fii obez, pardon, chinez… Una dintre cele mai frumoase limbi din lume este cea chineză, care nu are un alfabet. Neavând un alfabet, toate cuvintele chinezești există în simultaneitate. De aceea, această limbă este mai apropiată de realitate decât oricare alta. Este o limbă fluidă, foarte puțin fixată în canoane. Seamănă mai degrabă cu iubirea decât cu logica. Este mai intuitivă; provine mai degrabă din abdomen decât din cap. Același cuvânt poate avea o mie și una de semnificații. Din acest motiv, mulți afirmă despre această limbă că este neștiințifică.

 

Chiar este, la fel cum sunt iubirea sau existența. Cuvintele pot însemna atâtea lucruri diferite; de aceea, chineza este o limbă foarte poetică. Limba chineză este astfel alcătuită încât orice simbol poate însemna mai multe lucruri în același timp. Îl poți aborda din mai multe direcții… > De ce e bine să in-vestim mai mult în pântec decât în tărtăcuță… Lupta dintre cap și stomac ia multe înfățișări. Ea devine un conflict între intelect și intuiție, între logică și iubire, între conștiență și inconștiență, între parte și totalitate, între acțiune conștientă și în-tâmplare, între moarte și via-ță, între a avea și a fi… În sine, intelectul este extrem de limitat. Spre deosebire de el, intuiția este infinită. Ea pro-vine întotdeauna de la nivelul stomacului. Ori de câte ori omul are o intuiție, el percepe un fior la nivelul stomacului său, al intestinelor, al regiunii abdominale. Când se îndră-gostește, el nu simte acest lu-cru la nivelul capului; de a-ceea se spune că îndrăgostiții sunt orbi. Într-un fel, ei chiar sunt, căci iubirea lor nu are nimic de-a face cu creierul. Atunci când te îndrăgostești, centrul emoției se află în altă parte. Dacă discuți cu un mare inventator, cu un poet, cu un om foarte creativ, a-cesta îți va spune că ideile noi nu apar niciodată în cap, ci vin din altă parte… > To be or not to… Egoul este foarte rece. El este echivalent cu moartea. Cei care trăiesc cen-trați în ego sunt deja morți (sau poate că nici nu s-au născut). Și-au ratat chiar și propria naștere. A te naște, a fi în viață… înseamnă a cur-ge, a fi cald, a te topi, a te di-zolva, a nu ști unde te termini tu și unde începe existența, a nu cunoaște hotare, a ră-mâne centrat în această con-știință difuză. Asta nu în-seamnă să devii inconștient, ci doar să nu mai fii conștient de sine… > Șarpele, primul pedagog… Și nu face ața cât fața (ori viceversa, nu mai știu, ia nisnaiu, iane pa-nimaiu…)… Fața e moș-tenirea pe care o primim de la tată și de la mamă, de la bunici; adică, ansamblul ca-lităților și defectelor ne sunt transmise ereditar. Profilul ne reprezintă pe noi înșine. Ereditatea e un capital pe care omul îl risipește continuu și cu cât timpul trece, mani-festările ei sunt în concor-danță cu ceea ce ne arată profilul. Dacă omul posedă o față vulgară, dar un profil expresiv, nobil, înseamnă că în timpul vieții, din copilărie până la adolescență, el s-a comportat mediocru, chiar vicios, dar mai târziu, devenind adult, el a început să se cumințească, să-și învingă tendințele rele primite din ereditate, și invers. Este de preferat ca atât profilul cât și fața să fie încântătoare. Dar trebuie să știți că, pentru viitor, profilul este mult mai important decât fața… > Bibliografie: Osho & Aivan-hov. Și-n fine, William Faulkner: Cel mai jalnic e că munca e unicul lucru pe care-l poate face un om timp de opt ore pe zi, și asta zilnic!? Nimeni nu e în stare să mănânce opt ore la rând, să bea opt ore, să facă opt ore la rând dragoste – singurul lucru ce-l putem face vreme de opt ore e să muncim. Acesta-i și motivul pentru care oamenii își provoacă lor înșiși și altora nefericire…