Primar de altădată

Să fii în fruntea obștii și să-i canalizezi destinele ani buni nu mi se pare treabă ușoară. Ioan Dariciuc, fiu al satului Izvor, comuna Șipotele Sucevei, dinainte de război, a fost primar al comunei în perioada interbelică și după. Din motive obiective, nu a urmat cursuri ale unor școli înalte, dar, în schimb, a de-monstrat o școală a vieții deosebită și calități de a dirija treburile obștii apreciate de semenii săi și nu numai.

 

Grație eforturilor sale, între anii 1936 – 1939 a pus temeinicie stațiunii Izvor, pe bază de nămol, exploatat de pe terasa de 8 –12 m, în spațiul din spatele căminului cultural. A fost stațiunea Izvor, cu restaurant și încăperi pentru împachetări pe bază de nămol. Bătrânii spun că Șipotele Sucevei erau legate de Izvoarele Sucevei și, mai apoi, peste pasul Bobeica, de satul Cârlibaba, de o linie ferată îngustă (un fel de ghezăș). În plus, ne povestește dl D. Chișciuc, în fiecare zi, un autobuz, pe un drum mai bun ca acum, asigura legătura între Cernăuți și Șipotele Sucevei – Izvoarele Sucevei. Drumul era mult mai bun! 25 de ani în fruntea primăriei de la Șipotele Sucevei era ceva la acea vreme. Primarul n-a avut timp de carte, dar era un gospodar cu nume. Stațiunea Izvor devenise proprietatea primarului. Se vindecau aici oameni veniți chiar de la Viena. Oameni în straie huțule își primeau cu grijă musafirii. Bucatele puse pe masă erau dintre cele mai alese. Nu lipseau, de bună seamă, mămăliga de cartofi, tochitura și, evident, la acea vreme, preparatele de vânat. Toate, pentru a da gust și aromă, erau completate cu afinată, afinele fiind din abundență în zonă. Spațiul din preajma stațiunii era iluminat din seară până-n dimineață. Probabil un generator de energie funcționa fără pauză. Ne povestește nepoata primarului, Maria Marocico, născută la Ialovicioara și înfiată de primarul Dariciuc la vârsta de 3 ani (1937). Pe Isidor, soțul ei, stins cu câțiva ani în urmă, l-a cunoscut când ducea de mâncare cosașilor. Și cum muncile fânului sfârșeau cu dans și holercă, Isidor a pus ochii și mâna pe Maria. Primarul Dariciuc și-a continuat munca de om al obștii, a muncit mult și a intervenit în modificarea frontierei în anii de după ’40, pentru că în intervalul 1940 – 1948, cu câteva întreruperi, granița cu fosta Uniune Sovietică s-a tot mutat. Și primarul Dariciuc Ion a intervenit de fiecare dată. A așezat hotarul cu sovieticii așa cum a reușit să-i convingă. Pentru că, dacă am priceput bine, i-a convins pe bolșevici cum trebuie. Se vede treaba că și la un pahar, mai ales cu hoardele roșii!, se putea pune de-o linie de graniță. Și să știți că așa a fost! Primarul Dariciuc, indiferent ce-ar zice gurile rele, rămâne pentru satul Izvoarele Sucevei, cândva satul Izvor, cu Stațiunea Izvor, un om de frunte al satului, un primar adevărat, un om simplu, dar care a știut, cu puțină carte, să ducă înainte hățurile obștii. Trebuie să-i mulțumim și să-i oferim liniște sufletească și șansa ca satul în care trăim să-i poarte numele. Cred cu certitudine că dacă nu ar fi intervenit sovieticii cu frontierele lor arbitrare, stațiunea Izvor ar fi înflorit peste ani. Păcat! Prof. ION AFLOREI