La prima vedere, numele Fântâna Mare pare a nu spune prea mult. Una e să auzi de Putna, de Vatra Moldoviței, de Volovăț sau Mănăstirea Humorului, localități încărcate de istorie, și alta-i să auzi de Fântâna Mare. Dacă pui însă mâna și răsfoiești o monografie a acestei așezări, scrisă cu har, răbdare și multă documentare de către doi fii ai satului, col. (r.) Gheorghe Suman și prof. Gheorghe Moșneagu, dacă străbați comuna pe drumul asfaltat ce duce de la Spătărești la Praxia și vezi cu ochii tăi ce înseamnă vrednicia unor oameni, atunci îți dai seama ce este, cu adevărat, Fântâna Mare. O așezare unde se spune că Grigore Ureche a scris o parte din „Letopisețul Moldovei”, tatăl său, Nestor Ureche, având, aici, un conac boieresc. O așezare în care și-a avut moșie și tatăl lui Vasile Alecsandri. O comunitate de peste 2700 de români ce se întinde, astăzi, pe circa 3200 de hectare și care niciodată nu și-a pierdut identitatea și încrederea în sine.
„În momentele de cumpănă, dacă s-a întâmplat să mai cădem, singuri ne-am ridicat, ne-am scuturat și am reînnăscut mai îndârjiți pentru muncă, pace, dreptate socială și adevăr. Așa am ieșit din toate vălmă-șagurile istoriei și așa suntem și astăzi” – spun autorii mo-nografiei, referindu-se la con-sătenii lor, la numeroasele lor acte de vitejie din decursul is-toriei. Demn de remarcat în acest sens este faptul că în februarie 1918, în urma acțiu-nilor de luptă desfășurate de armata română în zonele Ciumulești, Spătărești, Baia și Fântâna Mare, la care au par-ticipat și foarte mulți fântâ-nari, din cele 4000 de puști lu-ate, prin forță, rușilor, 500 au rămas la primăria din Fântâna Mare până în anul 1946, când au fost predate trupelor de securitate din Fălticeni. Tăvă-lugul vitregiilor a trecut dese-ori peste această așezare. In-clusiv în 1968, când, după 100 de ani de la înființarea ei ca unitate administrativă de sine stătătoare, de către domni-torul Alexandru Ioan Cuza, a fost desființată și alipită co-munei Vadu Moldovei. Nedrep-tatea a ținut 35 de ani, timp în care oamenii satului, tineri sau vârstnici, trebuiau să par-curgă 20 de km pentru a-și re-zolva diverse probleme firești, unele minore, dar care țineau de primărie sau alte organe comunale. După cum spun oamenii locului, în această perioadă, satul Fântâna Mare a fost distrus sistematic din multe puncte de vedere. Dar, prin voință, prin hărnicie, prin vrerea locuitorilor și a celor aflați în fruntea obștii, noua comună, față de ceea ce a fost, a devenit de nerecunoscut. În 3 ani, cât în 35 Împreună cu dl ing. Vasile Mucilenița, primarul locali-tății, despre care se spune că a avut un rol esențial în reînființarea comunei, facem un scurt „inventar” a ceea ce înseamnă, acum, puterea economică a Fântânii Mari, subiect despre care cu câțiva ani în urmă nu se putea vorbi: un sediu confortabil, modern, demn de invidiat de către multe localități rurale din județ, în care își desfășoară activitatea Primăria, Consiliul Local și Poliția. Acestuia i se adaugă un dispensar în satul centru de comună și altul în Cotu Băii, vis mai vechi al localnicilor, școală nouă la Cotu Băii, înălțată cu fonduri de la Banca Mondială, 7 km de drum comunal asfaltat printr-un program Sapard și alții 3 cu ajutorul Consiliului Județean, două benzinării, o stație de asfalt la Praxia, un complex de alimentație pu-blică denumit „Știbina”, 22 de agenți economici, asociații fa-miliale, maxi-taxi spre muni-cipiul Fălticeni, din jumătate în jumătate de oră. Din taxele și impozitele încasate, admi-nistrația locală realizează, anual, circa 3 miliarde de lei vechi. Nu-i o sumă mare, nu se poate face mare lucru cu acești bani, de aceea, dl ing. Vasile Mucilenița, împreună cu consilierii locali, pe care ni i-a prezentat ca pe niște oameni constructivi, caută diverse soluții să obțină fon-duri. Bani sunt, Comunitatea Europeană are așa ceva, se cere doar curaj în întocmirea unor… …Proiecte bine justificate Lăudabil este faptul că, la Fântâna Mare, spiritul de inițiativă se află la el acasă. Așa se face că, până mai recent, s-a depus un proiect pentru construcția de poduri și po-dețe peste pârâul Șomuz, iar în urma documentației admi-se s-au primit deja fondurile necesare pentru proiectarea a 5 asemenea obiective. Un alt proiect a fost deja depus pen-tru construcția unui cămin cultural în Fântâna Mare. Vi-sul primarului și a echipei cu care lucrează merge însă mult mai departe: în lucru se află un proiect pentru lucrări com-plexe de modernizare a dru-murilor comunale, a terenului de sport și pentru achiziții de utilaje pentru deszăpezire. S-au făcut și studii de feza-bilitate pentru alimentarea cu apă și canalizare în Fântâna Mare și Cotu Băii, iar în satul Spătărești, pentru canalizare și stație de epurare a apei. Cum, în general, în ziua de azi, proiectele viabile sunt pro-movate spre finanțare, speran-țele celor ce așteaptă ajutorul cuvenit sunt mari. Acasă mi-e gândul… Dar câte proiecte nu sunt în mintea unor oameni din Fântâna Mare! Chiar și cei care au plecat din sat și-au lăsat, aici, o parte din suflet, cu gândul la întoarcere și la vi-itorul așezării. Pentru ei, „aca-să” înseamnă Fântâna Mare, cu bucuriile și necazurile ei, cu împlinirile din ultimii ani, pe care marea majoritate a localnicilor nici prin vise nu și le-au închipuit. Sutele de tineri care lucrează în Italia (există și câte 11 persoane plecate dintr-o familie, există și nepoți care nu se mai înțe-leg, românește, cu bunicii), în Spania sau Anglia, se întorc, în vacanțele de vară, acasă, și investesc. În construcții mo-derne, în locuințe tip vilă, în pensiuni sau în diverse socie-tăți comerciale. Dl Vasile Savu, fiu al satului, om de afa-ceri, cu o situație materială prosperă în municipiul Fălti-ceni, de pildă, tot „acasă” s-a gândit. Împreună cu un prie-ten, dânsul a cumpărat un ve-chi conac, ce fusese, înainte de 1989, sediul C.A.P.-ului, și vrea să investească aici în domeniul turismului. „Pentru mine, Fântâna Mare înseamnă satul în care m-am născut și am copilărit, unde am făcut primii pași, am învățat carte și de unde am plecat în viață – ne spunea dl Savu. E o loca-litate aparte, cu oameni paș-nici, înțelegători, primitori și buni gospodari. Dovadă în acest sens este și faptul că, deși pe raza comunei există și două parohii cu biserici de stil vechi, între preoți, indiferent că respectă vechiul sau noul calendar, nu există niciun fel de disensiune. Un merit pen-tru acest lucru îl are și dl pri-mar Mucilenița, care, tot tim-pul a căutat să-i apropie pe sfinții părinți și pe enoriași. A ajutat toate parohiile. În de-finitiv, ce are omul mai sfânt decât credința? Sunt legat sufletește de sat, de oamenii săi, și merg cu plăcere acasă, mai ales, acum, după ce drumul s-a asfaltat, iar loca-litatea și-a schimbat radical înfățișarea”. Probabil că, acasă, la Fân-tâna Mare, le este gândul și oamenilor de seamă (ne refe-rim la cei ce mai trăiesc), îm-pânziți în cele mai îndepărtate colțuri ale României, care au plecat de aici. Ca să le dăm numele nu ne-ar ajunge o pagină de ziar: 55 de învățători, 76 de ofițeri, maiștri militari și subofițeri, 22 de profesori, 37 de ingineri, 25 de medici și asistente medicale. Ca și preoți, contabili, procurori, teh-nicieni etc. Nu putem trece cu vederea peste numele doar a câtorva valori de necontestat ale universului intelectual național: Cristian Dumitru Lupașcu, doctor în științe medi-cale, medic chirurg, șef de lucrări la Institutul de Medicină și Farmacie Iași; col. ing. dr. Vasile Gr. Asaftei; col. ing. dr. Vasile Cîmpeanu, ing. Gavril Mucileanu, director general tehnic al sistemului de hidrocentrale de pe râul Sebeș-Șugag, magistrat Margareta Robescu, reîntoarsă pe melea-gurile natale după o lungă perioadă de activitate în magistratură, prof. Livica Monoranu, prof. Gheorghe Moșneagu, un neobosit animator cultural, prof. Livica I. Mucileanu și câlți alții. Din rândul acestora, un loc aparte îl ocupă colonelul Gheorghe Gr. Suman, cineast și istoric militar, autor a 15 lucrări de istorie militară, scenarist, realizator a 18 filme premiate și apreciate la fes-tivaluri internaționale ale filmului militar, cel care a organizat și condus mai multe expediții alpine în Marele Transalai-Pamir, Elbrus-Caucaz și în Alpi. Despre Fântâna Mare s-a scris mai puțin (sau chiar deloc) în presa locală sau cea centrală. Aceasta nu înseamnă că acesta ar fi un loc unde nu se întâmplă nimic. Dimpo-trivă. Într-o așezare atestată documentar de 552 de ani, în care primul serviciu divin s-a oficiat cu 177 de ani în urmă, iar prima școală s-a înființat în 1865, se întâmplă multe. Prin modestia lor – că așa le este felul – oamenii nu vor să se laude, nu vor să iasă prea mult în relief, lăsând să-i caracterizeze faptele. Noi am surprins doar câteva aspecte dintre multe altele, convinși fiind că despre această loca-litate trebuie și se poate spune mai mult.
Comentarii