Avem multe de învățat unii de la alții…

De pe 28 septembrie, trei nemți veritabili (și profesori pe deasupra la Johann-Philipp-Reis Schule din Friedberg-Deuteschland) au fost oaspeți ai Colegiul Samuil Isopescu din Suceava. Și asta, în virtutea unui protocol inspirat care s-a lăsat cu consecințe mai mult decât benefice pentru părți. Au asistat, au predat, au… prestat. Câte ceva din toate cele, vom urmări mai la vale pe cale de consecință din discuția purtată în cursul acestei săptămâni cu aleșii musafiri.
 

Așadar… Prietenul la nevoie… – Cu ce plecăm acasă, după aproape trei săptămâni? – Bernd Vogeler: Știm că-n cadrul Universității, schimbul de experiență este uzual și, în privința unei piețe economice europene, este uzual să se întâlnească și să coopereze pe plan european. Asta înseamnă că și profesorii trebuie să se informeze ce se întâmplă pe plan european. Și ce-am văzut?! Am văzut un fel de predare în ritm de câte-o oră, împărțită în materii diferite, ceea ce este uzual și-n Germania; dar noi am început acuma să împărțim materiile în proiecte la care lucrea-ză în mai multe materii (deodată). Sunt impresionat că legătura dintre profesor și elev este foarte prietenoasă, ceea ce în Germania nu ni se pare chiar atât de… prietenoasă! – Otto Lomb: Plec acasă cu o impresie plăcută a angajamentului colegilor din aceas-tă școală; lecțiile sunt foarte… calificate și felul de colaborare cu elevii este foarte priete-nos. – Adrian Nestoriuc: În ceea ce mă privește pe mine, trăiesc sentimente foarte pu-ternice, pentru că sunt născut în România, m-am școlarizat în România, faptul c-am asis-tat la lecții m-a repus în situ-ația de elev (de-acum… 40, 50 de ani!). Am și studiat în Ro-mânia, am și lucrat un an de zile (am predat la școală…), am studiat Arte plastice și am fost profesor de Desen în România, la Timișoara, și re-trăiesc nu numai situația de elev, ci retrăiesc și situația de tânăr profesor, un sentiment extraordinar. Și extraordinar de plăcut! – Michaela Melinte, director, profesoară de matematică: Sunt foarte bucuroasă și onorată de prezența colegilor mei, profesori germani și – după atâtea experiențe didac-tice petrecute împreună – prie-tenilor mei. Sentimente deo-sebite am avut când am stat două săptămâni la școala par-teneră din Friedberg și-am pre-dat Matematică în engleză și sper că acest schimb de pro-fesori să continue poate și c-un schimb de elevi, deoarece sunt stiluri diferite, sunt legi diferite și avem destule de învățat unii de la alții… – Adrian Nestoriuc: Otto Lomb a învățat în trei sferturi de an românește, din proprie inițiativă, cu cărți, și a reușit să-nvețe limba română în așa fel încât poate să se facă înțe-les în orice împrejurare. Consider ceva deosebit… Deci, în… regie proprie! – Otto Lomb, profesor de Religie (romano-catolică): Important e și pentru tineret să-nvețe limbile străine, pen-tru că acestea le deschid lu-mea, le deschid orizontul… – A ști o limbă străină egal cu… un simț în plus! Și văz în jurul meu niște oameni bucu-roși! Așa pleacă acasă?! Răspunsul (în… cor!) este categoric: DA! – N-ați obosit?! – Nicidecum, nicidecum! Timpul a trecut ca-n zbor! Or-ganizarea a fost absolut perfectă! – Ce-i frumos în România? Ce-ați vorbit cu profesorii de religie de la noi? – Otto: Colaborarea a fost una foarte bună. Toții elevii au declarat că cred în Dum-nezeu! Sper c-au răspuns cin-stit! În Germania avem o mare problemă cu această credință în Dumnezeu! – E frumoasă… directoa-rea? – Are un farmec deosebit! Diplomatic… – Cum ați simțit elevii de pe la noi?! – Bernd: Elevii au o atitu-dine foarte respectuoasă față de profesori. Sunt foarte a-tenți și participă la lecție. Noi venim dintr-un sistem unde elevii reneagă consecvent sis-temul de învățământ. Profe-sorii laudă foarte mult elevii, există o legătură și o relație pedagogică. În Germania se selectează mai mult… – România nu-i numai o țară săracă și urâtă… Ați văzut oameni frumoși, copii fru-moși, școli bune?!… – Vogeler: Am găsit aici o Românie foarte prietenoasă, impresionant! – În Germania sunt din ce în ce mai mulți copii grași?! – Obezi! Aici, în schimb, nu! Acest lucru, în România nu se vede defel! Considerăm că elevii – elevii germani, ele-vii români – trebuie și ei să se întâlnească, mai ales că există o tradiție în Bucovina, unde a existat (în parte, chiar mai există) o minoritate germa-nă… Chiar am fost la Colegiul Eminescu, unde se-nvață Germană, de asemenea am fost la Colegiul „Petru Rareș”, unde se-nvață Germană, o clasă cu limbă de predare în Germană, și am fost foarte impresionați de ce-am văzut acolo… În afară de asta, elevii noștri au legat prietenii cu elevi din Colegiul Eminescu. Noi, ca profesori, am legat prietenii cu profesorii din Suceava… Auf Wiedersehn! – Plecați… – Ne pare rău și sperăm să revenim cât de curând! În țară există foarte multă frumusețe, țara ca atare este frumoasă și oamenii sunt frumoși, dar, în special,… femeile! A notat Dumi Brad prietenos

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: