Mic ș-al dracu…

De mâine, La Modern-ul Sucevei – faimoasa peliculă a lu’ Cristian Mungiu, ieșeanul (și fratele lu’ sor’sa, Alina, ce ne mâncă hemoglobina!), producție de top puternică și galonată atât de mișto la Cannes! De la orele 11, de la 13, de la 15…, preț de-o săptămână. Nu rata! Și nu mă decepționa, aa, iară! Acu vreo doi anișori am plecat cu iubita me să vedem alt film celebru: Moartea dlui Lăzărescu! La pornire de proiecție – NIME! Și filmul nu s-a mai dat… halal!?
 

Doar câteva rânduri din Eckhart, mistic medieval – Despre omul nobil. Și din Cupa din care bea regele, pag. 136. Două punctee, și niscai virgule: Există două feluri de căință: una vremelnică sau sensibilă, alta dumnezeiască sau supranaturală. Cea vremelnică sporește neîncetat odată cu suferința și îl afundă pe om într-o jale cumplită, ca și când acum ar plesni de deznădejde, iar căința rămâne în suferință, nu o depășește: aceasta nu duce la nimic. Căința dumnezeiască, în schimb, este cu totul altfel. De îndată ce omul simte un rău în el, se și ridică spre Dumnezeu și se transpune într-o voință nestrămutată de întoarcere de la tot păcatul. De aici se ridică la o credință tare în Dumnezeu, câștigând o mare siguranță. Din ea vine o bucurie spirituală care ridică sufletul din suferință și jale, legându-l strâns de Dumnezeu. Căci, cu cât omul este mai vulnerabil, mai plin de păcate, cu atât mai multe motive are el să se lege strâns, printr-o dragoste neîmpărțită, de Dumnezeu, la care nu există nici păcate, nici slăbiciuni. De aceea, cea mai bună treaptă pe care poți păși, de vrei să mergi spre Dumnezeu prin desăvârșită evlavie, este să fii fără păcat în virtutea căinței dumnezeiești… > Și o poveste (citită cândva-undeva) cu tâlc… parabolic, ca la antene: Sf. Antonie, aflat în pustie, a avut odată de înfruntat duhurile rele, care-i pricinuiau grea suferință. După ce și-a învins suferința, Domnul nostru i-a apărut aievea sfântului, arătându-se bucuros. Sfântul a spus: Ah, Doamne, unde erai când am fost la ananghie?, iar Domnul nostru i-a răspuns: Am fost mereu aici, așa cum sunt acum. Dar am dorit și m-am bucurat să văd cât de credincios ești. Cine are urechiușe de auzit, apoi să-și deschiză larg…. trompelee! Lu’ Eustache… > Vine la Suceava, așaa peste vreun 3 stămâni, Maia Morgenstern (cu părinți profesori de mate și cu fecior-actor) c-o pesă de râs: Mic ș-al dracu… Ata ete: Dumnezeu cu mila și Michiduță cu… cu… pila…. la, laa… (Dumi)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: