Primeşte aluatul vieţii şi al persoanei tale ca pe un dar de la Dumnezeu, aşa cum este el, cu bunele şi mai puţin bunele lui, cu slăbiciuni şi neputinţe, cu tot, şi acceptă că sunt ale tale. Apoi, mergi cu darul acesta la Sfântul Altar şi încredinţează-l Lui în timpul Sfintei Liturghii, după ce ai făcut cele de cuviinţă pentru asta: să te spovedeşti, să te împaci cu cei care te-au supărat, să-i binecuvintezi pe cei ce te blestemă şi te ocărăsc şi toate cele cerute de Domnul.
Aşadar, încredinţează-ţi darul acolo şi aşteaptă ca Domnul să primească ale Sale dintru ale Sale şi să le transforme cu harul Lui în loc potrivit ca să-Şi plece capul. Primeşte-L şi ocroteşte-L în inima şi în viaţa ta şi El te va creşte cum numai El ştie!
Fii ca tine, fii cum eşti! Pentru că, numai fiind cum eşti, vei putea deveni cum eşti chemat de Dumnezeu să devii! Dacă vei încerca să te construieşti după un model străin de cel sădit de Dumnezeu în tine de la zămislire, chipul Său în adâncul tău, vei rătăci şi vei suferi mult. Asta e lucrarea noastră: să-L primim, să-I facem loc în noi! E atât de simplu! Adevărat că nu e uşor, dar El Însuşi lucrează împreună cu noi la aceasta!
(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Antologie de Elena Cristina Sturzu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 5)
Comentarii