Ghebele, asta duminică, erau cât inelele, cum plastic îmi povesti o țigancă. La codru cu voi, flămânzilor! Ca și cum pădurea ar trebui să fie exploatată numai pentru furaje. Nu, pădurea este o avuție policromă & complexă care conține în ea toate bunătățile și leacurile în stare să te hrănească ori să te scoată băsmăluță curată din orice beteșug. Punte bine cu ea ș-om mai discuta… > Fl. Piersic ( marți, 9 Brumărel, pe… scândură la Suceava) e cetățean de onoare al Drăgoieștilor, de-cu vreun cincinal. Cum comuna s-a despărțit și Corlata… ciocoflenderului a trecut în compoziția megieșilor Berchișești, pas de cată să-mi răspunzi cine-cine a rămas singurul citoyen d’honeur al unei comune mai vechi (chiar și după atestare documentară) decât, decât însuși târgul Sucevei. Sic! Cine?! Hîî?! Hi, hii… > Am dibuit-o undeva. Și-mi plăcu. Și ți-o spui și ție. Ce e un stat totalitar? Răspuns: Este un stat în care tot ce nu este interzis este obligatoriu. Mișto! > Și-un cuvânt de sporire (din duhovnicul meu Mikhael): În loc să devină conștienți de rolul imens pe care îl joacă în creație, în loc să participe la opera Creato-rului, oamenii, ca și anima-lele, se înfruntă și se distrug. Da, pentru că în realitate ani-malele există întotdeauna în ei sub forma instinctelor ne-controlate: agresivitate, pose-sivitate, senzualitate etc. Nu înseamnă că ființa umană s-a debarasat de impulsurile animalice doar pentru că a în-vățat să se prezinte sub apa-rențe mai civilizate. Uneori, în spatele aerului amabil al cuiva care vă surâde spunân-du-vă: ”Bună ziua, ce mai faceți? Ce plăcere să vă întâl-nesc!” se ascunde o fiară care nu dorește decât să sară pe voi pentru a vă sfâșia. Dar voi în-șivă, nu vă aflați uneori într-o stare de spirit asemănătoare? Animalele există în gândurile, sentimentele, dorințele noastre și lucrarea noastră este de a le îmblânzi, până a le face să participe cu noi la armonia cosmică. Auziși?! La treabă, entonces! (entonces egal cu atunci, in spanish; să vezi și cât de mult se-aseamănă cu româna). > În aeroportul Baltimore există tonomate de flori. Sara, când rămâi în pană… nici târziu nu-i prea târziu, cum zicea taica Arghezi (ăl cu nevastă din Bu-neștii Sucevei). Genial, gorjan, hirsut și… dobitoc! Cum așa?! Păi, păi dac-a spus că… Cât îi Dumnezeu de mare, n-are trei clase primare! Păi se poate?! Guura, păcătoosulee! > Fost deputat & ex-general (de Învățământ), simpaticul, totuși, Mișu Vitcu, conducătorul iubit al Colegiului agrar din Fălticeni, s-a tuns… periuță! Ca țângăii! Și, șii zău că-i șade fain! Se vor înteți, și de-acilea, ispitele virtuale ale privitoarelor potențiale, admiratoarelor, generalee! > Nu vi se pare – îmi suflă un amic e-vreu – că există oameni de cultură care, demascând și înfie-rând alți oameni de cultură, nu fac altceva – încordându-și la maximum mușchii indig-nării pamfletare – decât cultu-rism? Yes! Da’ dac-așa vrea mușchiuleții lor file… > Dacă ți-ai propus să faci ceva analize să vezi cum o mai duci cu sănătatea, te-aș pofti, prietene, să-ncepi cu următoarea rețetă: dacă te scoli dimineața, ai 40 de ani și nu te mai doare și nu te mai caini de nimic înseamnă că ai pierit demult! Noaapte buuună! Că doar așa zic și fârtații franci: ia somnul ca o mică moarte. > Vasile-șofer-colegul nost, chitarist cu vechi state în civilie (l-ai remarcat, odinioară, cântând la zongoră prin localurile târgului) mi-a povestit ceva tare frumos. Fiică’sa să aibă vreo 33 de ani. A terminat ani buni de Finanțe și acum e terminatoare la Medicină. Facultăți (pe mă’sa de facultăți!, vorba lui A lu’ parisianu) una-și-una! În loc să jubileze, părintele fetei s-a întristat. Păi cum să nu!? A trecut de jumătatea vieții și a stat numai prin școli. Viața ei unde e?! Am băiatul ăsta mic și aș vrea să se facă ceva… aproape de cioban! Barem el să mai aibă și viața lui, și liniște, și mai aproape… Robustă gândire deșteaptă! Mie-mi plăcu! Și nu e musai să ne luăm, ca oile, apropo, numa după ceea ce se poartă (trendy) ori cei ce plimbă turma. Bravos, Văsălie! Află în mine un solidar… (Dumi)
Daa, vă rămăsei dator… Acu știu a vă răspunde în… cunoștințe de cauze (și efecte): Codrule, Măria sa, a început să sloboadă la… ghebe, popenci, opintici ori cum s-or mai fi numind ele. Da, o puteți apuca frumușel spre pădure, hotărât că nu vă veți întoarce acasă cu papornița goală. Pentru că – și vă spui asta din experiența din duminica ce trecu – încă mai sunt hribi, hulubițe și râșcovi-râșcovi la greu.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!




























Comentarii