Deși există hotărârea Tribunalului, refuză să-mi facă dreptate

Am depus la Casa Județeană de Pensii Suceava, în termen legal, o contestație împotriva Deciziei nr. 113172/17.04.2007 (data este modificată ori falsificată de către Casa Județeană de Pensii Suceava, emitenta deciziei în speță). Menționez că ziua de 17 aprilie 2007 era termen de judecare a recursului declarat de către Casă la Curtea de Apel, de aceea această dată îmi pare falsă și prematură. De asemenea, adnotarea de la subsolul Deciziei: „Revizuire conf. Hotărârii judecătorești nr. 162 a Tribunalului Suceava“ nu-i deloc conformă cu Hotărârea… Tribunalul n-a hotărât diminuarea pensiei mele amărâte, ci din contra. Mi s-a mai diminuat pensia și-n luna iulie 2005, că așa vor mușchii lor.

 

Un alt exemplu de sfidare din partea Casei Județene de Pensii Suceava a pensionarului comun este de a face pierdute actele și chiar dosarele. Un an și jumătate a durat până să se sinchisească cei de la Pensii să valorifice la recalculare adeverința de profesor, depusă la ei în ziua de 14 ianuarie 2005! În afara nenumăratelor drumuri, a fost nevoie și de felurite intervenții ca să se găsească dosarul! Astfel, abia în noiembrie 2006 mi-au luat în calcul salariul (750 lei) pe care l-am avut înainte de arestare, rezultând o diferență de 14 lei (RON) în plus la pensie, față de calculul de dinainte, când a fost luat în considerare salariul minim pe economie, pe perioada 1 septembrie 1957 – 9 iulie 1958. Pentru perioada 9 iulie 1958 – 1 octombrie 1962 (4 ani și 3 luni) ar trebui să rezulte o diferență în plus la pensie mai mare de 14×4 lei, deoarece salariile mai evoluaseră. Deci pensia mea actuală, de 571 lei, ar trebui să se majoreze cu aproximativ 60 lei, la care să se adauge diferențele din urmă. Oare nu cumva pretențiile mele sunt prea modeste, mult sub limita demnității umane, față de daunele ce mi le-a provocat statul român, prin brațul său lung și înarmat – securitatea? Oare n-ar trebui să fie judecați și criminalii comuniști, precum au fost judecați cei naziști? Este normal ca artizanul criminalei mele condamnări politice, locuitor al Sucevei, să-mi râdă-n nas și la ora actuală? Deși „E greu să contrazici o judecată dreaptă” (Platon, „Alcibiade“), Securității române nu i-a fost greu să contrazică decizia Tribunalului Suprem de casare a sentinței mele politice și să mă condamne a doua oară la… ILICIȚI! Acum, Casa de Pensii contrazice sentința Tribu-nalului Suceava și-mi di-minuează pensia! De aceea, nu-mi rămâne decât să cer JUSTIȚIEI să se aplice just art. 504 din Codul de pro-cedură penală, restituindu-mi-se salariile confiscate pe du-rata detenției, plus daunele morale. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Vasile Repta