Fratele meu mai mare…

Când pleacă, prea devreme, cineva, dintr-o comunitate, fiecare membru al acelei comunități, se simte mai singur, mai sărac, mai trist. Își administrează propria tristețe mai vulnerabil decât până atunci. Mircea Motrici a lăsat un mare gol în breasla gazetarilor suceveni. Am fost prieteni fără măcar s-o știm. N-am stat la palavre, la șprițuri, la confruntări ideatice, nici măcar la lansările de carte pe care le-a avut. Ne întâlneam la banale conferințe de presă.
 

Obișnuit să mă trezesc în fiecare zi cu Radio România Actualități, îi auzeam zi de zi vocea inconfundabilă, transmisă în eter. Și îl simțeam, prin ceea ce transmitea publicului, aproape de mine, ca pe un frate mai mare. „Fratele mai mare” m-a oprit într-o zi pe stradă și mi-a spus, pe același ton inconfundabil al omului de radio care era, referindu-se la un text de-al meu ce stârnise multe controverse prin lumea gazetarilor: „Felicitări, maestre!” Am știut, atunci, că eu și Mircea, „fratele meu mai mare”, am fost dintotdeauna prieteni, fără nici măcar s-o știm. Odihnește-te în pace! MUGUR GEU

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI