Gerar

La români, numele popular al lunilor dezvăluie un fond mitic exprimat prin alegorii, dat fiind faptul că timpul a fost mereu sub incidența gândirii mitice. De obicei, lunile sunt personificate în tineri sau bătrâni, prin a căror înfățișare și comportament s-a urmărit să se redea un anumit grad de antropomorfizare sau chiar de divinizare a fenomenelor atmosferice. Ianuarie apare în calendarul popular sub numele de Gerar sau Cărindar, atestând gerurile năprasnice de altă dată, precum și faptul că, înainte vreme, la început de an, bătrânii făceau calendarele din foi de ceapă sau din cărbuni. În concepția populară, Gerar este un bătrân îmbrăcat într-un cojoc călduros, el locuiește într-un ținut îndepărtat și friguros. Când bătrânul iese afară din bordeiul de bârne și suflă pentru a se dezmorți, apare promoroaca, dacă își scutură barba albă, începe să ningă, iar când începe să cânte din fluierul înghețat apare și viscolul.

 

Ianuarie este luna a cincea a anului biblic (cu început la 1 septembrie), luna a unsprezecea din străvechiul calendar roman și prima lună a calendarului Iulian (stil vechi) și Gregorian (stil nou). Este o lună tânără, ce debutează cu fel de fel de acte ritualice de purificare a spațiului prin datinile și practicile de la Anul Nou și Bobotează. De fapt, și divinitățile acestei luni sunt înfățișate în credința populară ca fiind tinere (numai Gerar este un bătrân răutăcios și destul de capricios), astfel, Sfântul Vasile, primul din calendar, este prezentat ca fiind în tinerețe un petrecăreț iubăreț și pus mereu pe șotii. În această lună, după sărbătorile de iarnă, se redeschide sezonul șezătorilor, dar și a altor activități legate de industria casnică, precum și cel al nunților din câșlegile de iarnă. Dintre sărbătorile din luna ianuarie amintim: Anul Nou, Boboteaza, Anastasiile, Sâmpetrul lupilor, Circovii de iarnă, Filipii de iarnă, Eftimie, Treisfetițele, zile consemnate atât în calendarul popular, precum și în cel bisericesc, momente magice ce cuprindeau acte și ritualuri specifice unui început de an și care la un moment dat celebrau miezul iernii. Redăm o prezentare a acestei luni prin prisma gândirii populare de la începutul secolului al XX-lea. „În ziua anului nou de va roși cerul sau zorile spre răsărit, însemnează întru acel an negreșit gâlceavă între condu-cători și ploi multe vor fi. Iar de va străluci soarele frumos, arată că va fi anul bun și rod destul. Așișderea noaptea cea dintâi a anului de se va întâmpla luminoasă și fără vânt înseamnă an bun, iar bătând spre miază-zi vânt, bine nu va fi deloc. În ziua praznicului Dumnezeeștii arătări (Boboteaza n.n.), de va străluci soarele, an bun va fi, iar de va fi negură, mulți oameni vor muri. Iar de va ninge sau va ploua, nerod sau scumpete de pâine însem-nează. De va bate vânt, spune că vor fi răz-boaie în unele locuri. De se va întâmpla să tune când soarele intră în semnul Vărsăto-rului, țăranii vor avea mari pagube în semă-nături”. Calendarul „pe șapte planete” cu o prognoză de 150 de ani, apărut în anul 1920, „calendar pe clima țării noastre precum și a țărilor înve-cinate”, arată că anul 2007 este sub patronajul planetei Saturn iar vremea pe luna ianuarie es-te prevăzură astfel (la nivelul întregii țări): În ziua dintâi cald, 2, 3, 4 ceață, de la 5 până la 16 ger, 17, 18 zăpadă, de la 19 până la 27 ger, 28 până la 31 cald”.