Mănăstirea Căpriana

Prin patrimoniul cultural național ecleziastic înțelegem moștenirea culturală a unui popor sau a unei națiuni primită de la generațiile trecute, îmbogățită de generațiile prezente și transmisă generațiilor viitoare. Patrimoniul cultural unește în el două dimensiuni spirituale esențiale: continuitatea de-a lungul anilor și noutatea diversității, înțelegând capacitatea de creație și de comuniune a unui popor, capacitatea de comuniune cu generațiile trecute, tradiția și capacitatea creatoare de a asimila noi influențe. În acest patrimoniu cultural un loc aparte îl ocupă bisericile și mănăstirile din Basarabia, începând cu mănăstirile și schiturile rupestre de la Țipova, Japca, Saharna și continuând cu complexele mănăstirești de la Căpriana, Hârjauca, Vărzărești, Hârbovăț, Frumoasa, pentru a nu aminti decât câteva.

 

Pentru început pașii s-au oprit la mănăstirea Căpriana, situată la aproximativ 30 de km de Chișinău. De ce pentru început s-au oprit pașii aici? Pentru că tradiția istorică ce s-a perpetuat până astăzi, ne duce cu gândul la epoca de început a Țării Moldovei, când, potrivit lui Bogdan Petriceicu Hașdeu și Nicolae Iorga, pe baza unor documente descoperite la mănăstirea Zografu, Alexandru cel Bun, în 1429, i-ar fi hărăzit cneaghinei Marina mănăstirea Vâșnovăț, unde era egumen Chiprian; fie la epoca lui Ștefan cel Mare, mai precis la anul 1470, fie la epoca lui Petru Rareș, care ar fi întemeiat-o la 1545. Cea mai răspândită tradiție este aceea că Mănăstirea Căpriana a fost întemeiată de Ștefan cel Mare în amintirea unui popas avut aici cu oastea cu care alungase tătarii peste Nistru. Legenda spune că Ștefan cel Mare împreună cu oștenii ar fi zărit o căprioară pe care ar fi vrut să o vâneze. Căprioara, speriată, se așeză în genunchi, în semn de rugăciune, spre a fi lăsată în libertate, soldații observând în ochii ei și lacrimi. Ștefan văzând acest semn, bănui că nu este un semn oarecare, ci că este un semn ceresc, dărui viață căprioarei, hotărând să înalțe pe acel loc o biserică. Fiul său Petru Rareș a înzestrat mănăstirea cu moșii și odoare scumpe, întru amintirea sfânt răposatului său părinte, iar Alexandru Lăpușneanu, originar din ținutul Lăpușnei, ar fi dăruit și el pentru vecie mănăstirii Căpriana sate, păduri și vii. Astăzi putem observa că ansamblul mănăstirii Căpriana are 3 biserici : 1) biseri-ca de vară Adormirea Maicii Domnului, reconstruită de Petru Rareș la 1545, cu plan trilobat, ca cel al bisericilor de dincoace de Prut din acea epocă, (lungimea 31 m, lățimea 18 m), zdruncinată de vechime și de cutremure, modificată în 1821 de către mitropolitul Gavril Bănulescu Bodoni; 2) biserica de iarnă Sf. Gheorghe construită de către egumenul Teofilact la 1840 și 3) biserica nouă Sf. Nicolae datată 1903. Lângă biserica Adormirea Maicii Domnului se află mormântul mitropolitului Gavril Bănulescu Bodoni, precum și mormântul arhimandritului Chiril Andronapolis care, între 1819 – 1921 a condus lucrările de reconstrucție a bisericii. Mănăstirea a avut o bibliotecă bogată, una dintre cele mai vechi din Basarabia, bibliotecă care în 1947 a fost desființată, dispărând fără urmă toate cărțile, în acel an fiind alungați toți călugării, iar în incintă amenajându-se un sanatoriu pentru tratarea tuberculozei la copii, biserica Sf. Nicolae fiind transformată în club sătesc, unde se organizau activități cultural – distractive. În anul 1989 locașul a fost redeschis, începându-se lucrările de restaurare și reparație în anul 1990, restabilindu-se viața călugărească, mănăstirea reluându-și cursul de odinioară. Cele mai multe lucrări de restaurare s-au făcut la biserica Sf. Nicolae, biserică a cărei arhitectură poartă amprenta eclecticii și a stilizării de tip pseudo bizantin, conți-nând și elemente ale arhitecturii moldo-venești, iar acum biserica așteaptă veșmân-tul pictural. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că toate lucrările de restaurare, atât ale bisericilor cât și a corpurilor de chilii sunt efectuate sub directa coordonare a Preșe-dinției și a Guvernului care a alocat și alocă fonduri mari pentru refacerea întregului complex mănăstiresc, astfel amintim că în noiembrie 2005 a fost inaugurat noul corp de chilii, arhondaricul mănăstirii, de către Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei al II lea, Patriarhul Moscovei și a întregii Rusii, alături de un sobor impresionant de arhierei, preoți și diaconi, și în prezența președintelui Republicii Moldova.