Cine taie și cine plătește

Tata a avut pădure. Și a lăsat-o aici, neîncăpând în sicriu ditamai hectarul. Mama a revendicat-o, că așa au făcut toți. Și s-a ales, la Fetești – Adâncata, cu o mândrețe de „babă”, cu stejari de 100 – 120 de ani. Câtă vreme pădurea a fost păzită de silvicultori, mama a reușit să taie cam două remorci de lemn marcat. Așa cere exploatarea în regim silvic. Imediat însă ce silvicultorii locului au întors fundul (vorba vine, că până la urmă tot cârdășie s-a numit) pădurii particulare, lăsând în seama proprietarilor paza acesteia, „babei” i s-a făcut felul. Stejari… de stejari au fost tăiați de țiganii din Fetești (și nu numai, că vă amintiți despre scandalul cu stejarii) și vânduți, nemaipăsându-i nimănui de mult trâmbițatul regim silvic.

 

Ba au existat pădurari în zonă care cam așa ziceau :”Tăiați băieți de la ăia, că nu-i bai! Dar să vă ferească Dumnezeu să vă prind în pădurea statului!”. Până la urmă, tot noi cu păcatul. Am rămas „apropitari” pe niște tufe, măcar de-ar ține de regenerare naturală. Și vine acum dl Costel Girigan de la Romsilva, care cam tot de pe acolo se trage, și ne arată pumnul: dacă nu împădurim, ne ia (nu Michiduță), ne ia adică 100 de milioane de lei din buzunar, prețul împăduririi de către Silvic pe seama noastră, a proprietarilor. Că ne-a trebuit proprietate! Sigur, nu inginerul Girigan din Adâncata este vinovat. Ci comunistul ăla care, ascuns acolo, sus, și încă asudat de ciudă că ne-am împroprietărit, ne-o plătește acum: pădure ați vrut, plantați-vă pădure! Dacă o soluție care să țină cont de MORALĂ nu este, atunci morala este una sin-gură: dacă pădure v-a trebuit, nu vă mai trebuiască; împroprietăriți Statul…