Ierarhul dintre sfinți

Portretul mitropolitului Teoctist al II-lea zugrăvit la Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” Suceava este cel mai vechi și mai autentic al unui ierarh moldav Lucrările de restaurare și conservare a picturii murale interioare și exterioare a mo-numentelor istorice eclezias-tice din Nordul Moldovei, lucrări începute acum mai bine de două decenii, au scos la iveală mărturii deosebit de importante privind iconogra-fia acestor monumente, precum și date importante referitoare la istoria Țării Mol-dovei. În pronaosul Bisericii „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava, pe lângă Sinoadele ecumenice reprezentate în partea superioară, se vede, în cinci registre, Menologul început în pridvor în același număr de registre.

 

Sub Menolog sau Sinaxar, cum mai este cunoscut în iconografie, se află un amplu registru de sfinți, registru în interiorul căruia a fost identificat, în urmă cu aproape cinci decenii, de către regretatul pr. prof. dr. Ioan Zugrav, chipul mitropolitului Teoctist al II-lea, fost stareț al Mănăstirii Neamț, apoi episcop de Roman, în timpul lui Ștefan cel Mare, și mitropolit al Moldovei sub trei domni: Bogdan al III-lea, Ștefăniță Vodă și Petru Rareș. Chipul înaltului ierarh al Moldovei, care, potrivit datelor istorice, a sfințit această biserică începută de Bogdan al III-lea în 1514 și terminată de Ștefăniță Vodă în 1522, este zugrăvit fără aureolă în galeria de sfinți care împodobesc ca o friză pereții, pe pilastrul din dreptul peretelui despărțitor dintre pronaos și naos, în partea sudică. Mitropolitul Teoctist al II-lea este prezentat în acest registru înalt de 130 cm; este înfățișat cu camilafcă pe cap, îmbrăcat cu un sacos polistavrion cu cruci ornamentale bine cu-prinse în cercuri, purtând pe deasupra sacosului omoforul mare. În mâna dreaptă ține cârja arhierească, iar mâna stângă este îndoită la piept. Portretul mitropolitului, cu ochi pătrunzători, cu o bogată barbă rotundă căruntă, este de o rară expresivitate. Privind chipul mitropoli-tului Teoctist al II-lea de la Biserica „Sf. Gheorghe” din Suceava, imediat mintea tri-mite spre un alt portret de mi-tropolit reprezentat în icono-grafia secolului al XVI-lea, la Biserica „Sf. Gheorghe” – Vo-roneț. Este vorba de mitropolitul Grigore Roșca, succesor în scaunul mitropolitan al Moldovei lui Teoctist al II-lea. Este deosebit de asemănă-toare reprezentarea celor doi ierarhi, atât prin elementele de vestimentație, cât și prin atributele specifice ierarhilor, precum camilafca, sacosul, o-moforul mare, cârja arhiereas-că. Dacă între cele două por-trete de ierarhi există asemănări în ceea ce privește modul de prezentare iconografică, cu totul altfel este situația în cazul mitropolitului Varlaam, fost arhimandrit la Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, reprezentat ca mitropolit în programul iconografic al Bisericii „Sf. Ilie” Suceava. Aici, Mitropolitul Varlaam este în-fățișat cu mitră pe cap, îmbră-cat cu odăjdii cu ornamente diferite, cu o mână ridicată spre un sfânt care ține un filacter. Portertul mitropolitului Teoctist al II-lea reprezentat la Biserica „Sf. Gheorghe” Su-ceava poate fi considerat încă o dovadă că pictura s-a făcut în timpul arhipăstoririi mitro-politului Teoctist al II-lea, probabil imediat în perioada următoare terminării zidirii bisericii . Este interesantă această reprezentare; alături de chipul starețului Paisie, din 1535, descoperit de A. Grabar la Humor, pe fațada de nord, de cel al mitropolitului Grigore Roșca, din 1532, de la Probo-ta, alături de cel al starețului Avramie, din 1537, descope-rit de S. Ulea la Moldovița, în camera mormintelor, spre stânga ușii de intrare în naos, portretul mitropolitului Teo-ctist al II-lea arată că, în veacul al XVI-lea, apăruse ideea de a introduce în decorația bise-ricilor și chipurile acelor cle-rici ce jucaseră, alături de domnitorul respectiv, un rol important în actul de ctitorire. Semnătura ierodiacon Gheorghe Zugravul, identifi-cată în partea de jos a portre-tului lui Teoctist al II-lea, este zgâriată cu un vârf ascuțit, într-o caligrafie barocă, spe-cifică veacului al XVIII-lea. Ca om de carte – Macarie îl numea bărbat ca nimeni al-tul, învățătorul Moldovei –, mitropolitul Teoctist al II-lea a fost unul dintre ierarhii Mol-dovei care a rânduit să se co-pieze în acea vreme câteva manuscrise în limba slavonă, dintre care un Tipic dăruit mă-năstirii Neamț și o Psaltire, iar Mitropolia s-a bucurat de câ-teva danii, din partea domnilor țării. Înainte de moarte, mi-tropolitul Teoctist al II-lea a îmbrăcat schima monahală sub numele de Teodor. A mu-rit la 15 ianuarie 1528, fiind în-gropat la Mănăstirea Neamț. Chipul mitropolitului Teo-ctist al II-lea de la Biserica „Sf. Gheorghe” din Suceava este u-na dintre cele mai vechi în-fățișări autentice și contem-porane a unui ierarh al Moldo-vei, ierarh care i-a uns ca domni pe Ștefăniță Vodă și Petru Ra-reș și a sfințit, potrivit pisa-niei, biserica mitropolitană. Marele ierarh nu putea fi uitat de Petru Rareș, care a pus să fie zugrăvit chipul înaltului prelat într-un loc nu întâmplător ales: de cealaltă parte a peretelui despărțitor, se află zugrăvite portretele ctitorilor. Dr. VASILE M. DEMCIUC