Glumețule !

Văzuși ce frumos a nins mai ieri și pe la noi: voios, zglobiu și în frumusețe calmă. Uite, dacă am fi păstrat pre mai departe calendarul iulian (pe vechi, cum ar veni), am fi avut și noi, ăștia mai gregorieni, uichend cu Crăciun, taman în săptămâna asta. Cum e pe la Buda-Râșca, Slătioara, Săcuța Boroaiei, Rădășeni (vreo jumate de comunitate), Cornu Luncii (în bună măsură), Brodina de Sus, Izvoarele Sucevei ș.a. Culmea e că parcă și… tata Meteo e mai bun acord și parcă mai aproape de realitate: iarna iarnă și frigul Bobote-zei, de să crape bolovanii.

 

> Dacă vrei s-o vezi (și s-o asculți) pe… iubita de pe urmă a lu’ Nicu Ceaușescu (cea care l-a și adus, cu Oltcit-ul ei, în București pe prințișor din Sibiu, pe la Lovilutzie), vino joi ce vine (ora 18) la Casa de Cultură a Sucevei, unde se va produce în concert. Cum cine?! Miniona aia frumoasă și soprană intitulată Daniela Vlădescu. Hm, dictatură cu kântec… > Indiferent de putere (vremelnică… ca orice potentză), vameșii mioritici vămuiesc gospodărește. A-mici de-ai noștri care veniră cu niscai întârziere (de câteva luni, acolo, expirare de șede-re) au cotizat frumușel cu câte 500 de euro de cușmă la politzaii de pe fruntariile de vest. Auz că în vremea din urmă taxa de trecere cu pricina a urcat cu încă două sutare, păi nu!? Ban la ban și păduche la păduche… > Un apropiat de-al meu, știindu-mă filolog, mă rog, de meserie (unul care se ocupă cu cuvintele) și mai știind el că-s o țâră de prieten cu un moțat specialist al do-meniului, mi-a pus o întrebare frumușel cam… retorică: Ge-nocid vine de la… Genu?! Ia nisnaiu, ia ne panimaiu. Eu știu că un cunoscut numit Ge-nu – o spun femeile – e meseriaș de elită, iar muierile care-i trec prin mână (mmm!) nu se plâng never de prestațiile domniei sale, te-am lămurit?! Am făcut și eu o glumă, na… > Că, dacă vrei să știi în câte feluri putem șugui, apoi ai răbdare și citește pomelnicul de mai la vale, o adevărată tipologie săvârșită de un academician francez-român – Eug. Ionesco, părințelul teatrului absurd, de avangardă. Și-ți și citez (din Căutarea intermitentă, pag. 91): Se pot face glume amare, dulci, dezagreabile, agreabile, feroce, tandre, roze, negre, înspăimântătoare, liniștitoare, politicoase, neșlefuite, perverse, cinstite, bine simțite, rău mirositoare, calmante, exasperante, triste, vesele, sărate, fără sare, pipărate, mieroase, măgulitoare, acerbe, banale, originale, ne-sănătoase, salubre, îndrăznețe, pedante, plicticoase, neliniștitoare, halucinante, realiste, nerealiste, râzătoa-re, îndatoritoare, neîndatoritoare, seci, zemoase, nobile, burgheze, populare, hazoase, simpliste, triste, demente, înfumurate, demodate, la modă, insignifiante, aerate, încuiate… etc… etc. Na. De-acu’ ai la îndemână și ma-nualul cu pricina. V. și tu. Că vorba aia: șuguiesc, deci exist!