Notarii pot face orice

Vine momentul când oricine se dă pe mâna notarului, așa cum îi este dat să ajungă pe cea a medicului (și nu ne gândim la lucruri de speriat, ci la aspecte profilactice mai ales) sau a preotului (și nu amintim îngropăciunea, ci spovedania sau nunta); iar dacă cineva se va fi lăudând că n-a ajuns în fața judecătorului, poate că la notar tot a ajuns. Sau tocmai de aceea n-a avut treabă cu judele, că i-a îngrijit actele cu temei un notar. “Notarul este un liber profesionist care îndeplinește acte de autoritate publică” și are o “nobilă profesie” – spun chiar notarii, prin “vocea” site-ului Uniunii Notarilor Publici din România. Acolo găsim conturat și un portret psihologic al notarului, din care aflăm că acesta este/trebuie să fie “un caracter integru”, cu “un acut simț al echității”, “imparțial”, “neutru” (cu o neutralitate “activă”); să fie binevoitor, “fin ascultător” al cetățenilor, “lipsit de aroganță și egoism”; printre altele, este necesar ca el să-și dezvolte – prin “studiu necontenit”, “deosebită prudență și experiență de viață” – “deprinderile virtuoase”. Am mai reținut că “actul notarial trebuie să aibă la temelie adevărul, notarul public având datoria sacră de a pune adevărul mai presus de orice”. Ce fac, practic, notarii, care le sunt competențele? Descurcă succesiuni, autentifică, certifică, legalizează, întocmesc acte felurite – contracte, concesiuni, garanții, testamente, procese-verbale, declarații, procuri etc.

 

Nu, nu sunt îngeri…! Pentru a vedea la fața locului și a vă transmite (cam) care este activitatea notarilor de la noi acum – și astăzi, exact la 10 ani de când, prin lege, au intrat în funcțiune notarii publici în România –, am stat de vor-bă, de curând, cu doi notari suceveni. Unul cu multă experiență, dl Petru Atănăsoaei, altul cu doar câțiva ani de activitate, dna Virginia Laura Cîrligeanu, cel mai tânăr din municipiu (în județ, cel mai tânăr e domnișoara notar de la Gura Humorului). Hotărât lucru, dacă portretul de mai sus (chiar și în eșantion, cum vi l-am prezentat) ne sugera că ar fi vorba, în lumea noastră de acum, deseori întoarsă pe dos, de niște îngeri, am întâlnit pur și simplu oameni dispuși să vorbească despre profesia lor. Și am fost curioși, mai întâi, să aflăm de ce sunt căutați, mai ales, în ultima vreme. “Notarul are o competență generală, efectuează declarații de tot felul, procuri, dezbate succesiuni, întocmește tot felul de contracte pentru societăți comerciale, non-profit, constituiri, modificări ale structurii acționariatului, ale capitalului social etc. Dar se detașează, ca volum de acte, actele tranzactive, actele de proprietate. Pentru că, dacă până în 1990, și apoi 1991, când a apărut Legea fondului funciar, în circuitul civil nu existau decât construcții cu 250 mp de teren, apoi, când oamenilor li s-au dat în proprietate terenurile, s-a permis, desigur, și tranzacționarea acestora. Limitată, legea o limita doar la terenurile din intravilan (celelalte se puteau înstrăina numai cu exercitarea dreptului de preempțiune). Deci, majoritatea actelor sunt cele tranzactive ale dreptului de proprietate. Apoi, o altă latură a activității noastre este dezbaterea de succesiuni. De fiecare dată când decedează cineva care lasă bunuri, mobiliare și imobiliare, este obligatorie această procedură succesorală, care constă în transmisiunea masei succesorale de la autor către moștenitorii lui. A-poi sunt situații care privesc societățile comerciale, familia (în privința comunității de bunuri, a separației bunurilor după divorț – facem partaje voluntare, dacă părțile nu vor să mai apeleze la instanță…). De fapt, notarii sunt considerați ca magistrați ai procedurii necontencioase” – ne-a explicat dl Petru Atănăsoaei. „Degeaba faci o vânzare-cumpărare când, de fapt, este o donație“ Am fost interesați să aflăm, de asemenea, dacă se confruntă cu situații care depășesc o anume rutină, dacă li se solicită lucruri… peste putință. “Orice putem face, în limitele bunului simț”, ne-a spus dl Atănăsoaei. “Sunt situații neobișnuite, căci activitatea notarială nu este doar una «de tipic». Sunt fel de fel de acte, vin contracte grele, părțile doresc să pună diferite clauze, speciale, pentru a fi ocrotite în eventualitatea în care pe parcursul derulării raportului juridic redat prin act ar interveni neînțelegeri cu cealaltă parte. Iar notarul trebuie să aibă un rol activ în toată această problemă, să stea de vorbă cu oamenii, să afle adevăratele raporturi care se creează. Mulți vin și spun că vor să facă o vânzare-cumpărare, că au înțeles că acesta este cel mai tare act… Deși, în realitate, se constată, după ce stăm de vorbă cu ei, că, de fapt, ei nu fac un contract de vânzare, ci unul de întreținere, transmit proprietatea în schimbul obligației de întreținere”. În termeni similari ne-a vorbit și dna Laura Cîrligeanu: “Sunt situații când notarul nu poate da curs unor solicitări, căci se cer acte care depășesc cadrul legal, iar atunci oamenilor li se explică… Iată, conform Legii 247/2005, referitoare la proprietate, vânzarea-cumpărarea se realizează nu-mai pe bază de extras de carte funciară, care conferă siguranță. Unii oameni, obișnuiți dinainte, solicită ca tranzacția să se facă doar pe baza actului de proprietate. Dacă oamenii se supără și nu înțeleg, le eliberăm o încheiere de respingere, care poate fi atacată”. Am întrebat și dacă s-a depășit “moda” vânzărilor de locuințe, de către unii vârstnici, pentru întreținerea lor, în schimb, de către o tânără familie, iar dl Atănăsoaei a precizat: “Eu sfătuiesc oamenii să treacă în acte adevăratul raport care se creează; pentru că degeaba faci o vânzare-cumpărare când, de fapt, este o donație. Acest act, dacă l-am face, este vulnerabil, oricând poate fi cerută anularea, rezilierea lui. Iar atunci poate veni cineva să reproșeze că de ce nu a fost informat asupra consecințelor juridice ale actului de vânzare și ce presupune donația, sau întreținerea, sau renta viageră. De obicei, oamenii sunt bine intenționați, ascultă și trec adevăratul raport”. Iar fiindcă sunt deja destui tineri (sau mai puțin tineri) cu stare, care se căsătoresc, am întrebat dacă nu se întâmplă să dorească, înainte de, precum peste Ocean, de pildă, redactarea unor contracte prenupțiale. Și am aflat că o astfel de prevedere este cuprinsă în proiectul de cod civil, “dar pe moment este vorba doar despre un proiect; deocamdată funcționează vechiul Cod al familiei, care s-a des-prins din Codul civil, la 1954; se merge pe regimul comunității de bunuri: tot ce dobândește unul din soți în timpul căsătoriei, devine bun comun cu al celuilalt soț. Aceasta este doar o prezumție, dar o prezumție legală. Însă ea poate fi răsturnată prin probe…”. Situații de risc Se confruntă notarul și cu anumite situații de risc, situații în urma cărora, eventual, i s-ar putea pune în discuție profesionalismul, cariera? “În acești ani au existat situații când au fost falsificate acte provenind de la diferiți notari”, ne-a răspuns dl A-tănăsoaei. “S-a falsificat, pur și sim-plu, sigiliul, ștampila! În decursul acestor ani au fost mai multe ca-zuri… Dar suntem atenți, verificăm actele, să vedem dacă e real sau nu. Pot fi substituite persoane, pot veni unii cu un buletin al altei persoane… Sunt rarisime aceste situații, dar sunt. Prin 93-94 am avut un caz de substituție de persoane, era vorba de niște arabi, însă i-am depistat la timp, i-a luat poliția și i-a cercetat”, ni s-a explicat. La rândul său, dna Laura Cîrligeanu ne-a spus: “În fi-ecare zi mă aflu în situații de risc, de pericol! Pentru că această situație economică de la noi face ca unii oameni să încerce să solicite tot felul de acte… În măsura în care este posibil, noi ne informăm reciproc asupra lor. De exemplu, dacă unui notar i se pare o procură suspectă… Practic, nici nu este reglementat modul de verificare a procurilor și a testamentelor. Noi, între noi, verificăm… Treptat, se va crea și baza legală. Ca notar, când folosesc o procură emisă de un alt notar, o verific dacă este în vigoare sau dacă este revocată. Căci dacă se revocă o procură, indiferent unde, declarația de revocare se transmite notarului care a întocmit-o”. “Urmează, chiar este în intenția Camerei, să se in-troducă și programe (soft-uri – n.n.) de evidență a procurilor și a altor acte, pentru a avea o bază de infor-mare mai solidă. Deocamdată folo-sim ce avem la îndemână, telefonul, și nu am avut probleme. Dar e important să ne asigurăm că totul este bine, deși această verificare, deo-camdată, nu este prevăzută de lege în mod expres”, ne-a mai precizat dna Cîrligeanu. Puterea notarului – să rezolve problemele oamenilor, astfel încât să nu existe nicio neînțelegere În 1995, Camera Notarilor Publici Suceava (care acoperă și județul Botoșani) avea, în județul nostru, 7 notari: 4 la Suceava, 2 la Câmpulung, 2 la Rădăuți. Acum, ne-a informat dl Petru Atănăsoaei, sunt 26: 9 la Sucea-va, 7 la Rădăuți, 4 la Fălticeni, 3 la Câmpulung Moldovenesc, 2 la Vatra Dornei, 1 la Verești. În ansamblu, Ca-mera Suceava (cu județul Botoșani) are 41 de notari. Sporirea numărului lor a fost dată (prin ordine ale ministrului justiției) de înființarea, între timp, a judecătoriilor de la Va-tra Dornei, Gura Humorului, Fălti-ceni, de asemenea de numărul locui-torilor unei zone, de numărul de acte notariale raportate la populație, de asemenea ca urmare a aplicării pa-chetului legislativ referitor la pro-prietate (pentru a se veni în sprijinul persoanelor din mediul rural) etc. În acest an au fost scoase la concurs posturi la Dolhasca și Vama (locali-tăți cu peste 5000 de locuitori), dar nu s-a prezentat nimeni la concurs, deși pentru astfel de posturi, de regulă, “este concurență foarte mare”!!! Rămânând în context, pe dna Laura Cîrligeanu am întrebat-o și ce a determinat-o să opteze pentru această carieră, iar ea ne-a răspuns: “Nu pot să încerc să conving o persoană să urmeze această cale. Este ca orice altă profesie: dacă te implici, poți să ai satisfacții, să vină oamenii să-ți mulțumească, deoarece le-ai rezolvat problemele… În momentul în care reușești să sfătuiești un om, să descâlcești ițele unor acte, poți avea satisfacții foarte mari. Dar ca în orice altă profesie, fie că e vorba de avocat, judecător… Altfel, calea e aceasta: există un număr de locuri care se scot la concurs; urmează etapa de stagiar, după aceea se dă definitivatul…”. Și am fost interesați să aflăm de la ea și dacă – prin deciziile sale, prin semnătură, parafă – acum se simte puternică. “Sincer, eu mă simt utilă în foarte multe situații. Mai ales în situațiile când îi lămuresc foarte bine pe oameni, când îi orientez, când ei știu ce au de făcut în problema lor. Pe care eu încerc să le-o rezolv în modul cel mai sigur cu putință, astfel încât să am certitudinea că toate părțile care se prezintă sunt mulțumite. Puternică… – nu, e prea mult spus. De multe ori suntem vulnerabili, fiindcă mai sunt persoane de rea-credință, care încearcă să evite litera legii, încearcă tot felul de tertipuri… Inclusiv persoanele deghizate, care se prezintă ca fiind drept altcineva, persoane care, probabil, intenționează să facă un rău celor pe care le înlocuiesc. Sau cine știe ce urmăresc… Din acest punct de vede-re, până ce se dovedește că notarul a fost dus în eroare, el poate fi tras la răspundere, i se poate cere să dea socoteală. Da, uneori notarul are puterea să conștientizeze părțile, să le explice, să le facă să înțeleagă care sunt consecințele actelor lor. Pe scurt, pe înțelesul oricui, aceasta este misiunea notarului: să rezolve problemele oamenilor, astfel încât să nu existe nicio neînțelegere. Aceasta este puterea lui” – ne-a spus dna Laura Cîrligeanu. Un act semnat așa rămâne ! Fiindcă pentru ziarist adevărul e deseori conjunctural, ori se compune din adevăruri contextuale, am întrebat-o pe dna Cîrligeanu – reamintind că pentru notar adevărul trebuie să fie “mai presus de orice” – care este adevărul pe care îl percepe ea. “Adevărul se stabilește în funcție de întreaga documentație prezentată la notariat, noi verificăm și stabilim adevărul prin acea documentație, prin declarațiile părților, pe proprie răspundere, pe care fiecare persoană și-o asumă când semnează ceva. Așadar, pe baza lor, confirmăm: acesta este adevărul! Când sesizez că nu sunt foarte răspunzători, încerc să-i de-termin să fie răspunzători, să-i conștientizez, le aduc la cunoștință, le atrag atenția… Există o stabilitate a actelor juridice: în momentul când ai semnat un act, trebuie să știi că l-ai semnat și așa rămâne, iar dacă ai senzația că ai fost dus în eroare, există calea instanței. Eu, ca notar, nu mai pot reveni asupra actului decât dacă este vorba de o eroare materială, se poate întâmpla să se greșească o literă… Iar dacă nici persoana care ni s-a adresat nu sesizează imediat eroarea, ni se poate solicita ulterior rectificarea, iar aceasta se realizează”, ne-a spus dna Cîrligeanu. Un om care decide singur Dedicat împlinirii a 10 ani de la înființarea Notariatului Public în România (17 noiembrie 1995, prin Legea 36/1995), astăzi (și mâine), la București, în organizarea Camerei Notarilor Publici București, în colaborare cu Uniunea Notarilor Publici din România (U.N.P.R.), are loc simpozionul “Notarul și fiscalitatea”. La simpozion participă, din județul nostru, aproximativ 10 notari. Reuniunea este dedicată împlinirii “a 10 ani de când suntem notari publici. Notarii publici n-au făcut altceva decât să preia din activitatea foștilor notari publici din Bucovina și din Ardeal (unde au existat și înainte de a funcționa Notariatul de Stat), aplicând-o la condițiile actuale; dar am început activitatea, practic, pe un loc sterp. Cu experiența acumulată ca notari de stat, însă, am evoluat; înainte, notarii erau la un loc, se sfătuiau; acum ești în situația de a fi singur și de a lua o hotărâre singur”, ne-a spus dl Petru Atănăsoaei. Aniversare… de lucru în Capitală Simpozionul de la București – la care sunt invitați președintele statului, premierul, miniștri, specialiști din cele două Americi și Europa – “propune teme de interes extraordinar pentru noi”, ne-a informat dl Petru Atănăsoaei, membru al Consiliului U.N.P.R. Domnia sa ne-a explicat că, dincolo de “modificări prevăzute pentru sfârșitul acestui an”, “avem o mulțime de competențe adiacente: calcularea impozitului din transferul proprietăților imobiliare, conform normelor Ministerului de Finanțe, colectarea și virarea lor către bugetul de stat; calcularea taxelor de timbru pentru activitatea notarială, care se fac venituri la bugetele locale ale localităților de unde vine imobilul care face obiectul transmisiunii sau succesiunii; apoi colectarea și virarea taxelor pentru publicitatea imobiliară… Sunt teme de interes major, care vor fi prezentate de experți ai Camerei Auditorilor Financiari din România”. În același context și în contextul presupunerilor conform cărora notarii ar avea venituri fabuloase, dna Laura Cîrligeanu a precizat: “Una dintre atribuțiile foarte importante ale notarului este de a aduce sume foarte mari la bugetul de stat. Noi facem muncă absolut gratuită de încasare a taxelor notariale și de cadastru. Noi, cu angajații pe care îi avem și pe care tot noi îi plătim, scutim lumea de niște drumuri la Cadastru, la Primărie… Oamenii trebuie să știe că e un lucru bun că încasăm noi aceste taxe, iar dacă li se par mari, nu e vina noastră. Iar răspunderea noastră e foarte mare: când încasezi niște bani care nu sunt ai tăi, trebuie să fii încă mai atent cum îi calculezi, cum îi încasezi…”.