Postul Crăciunului

Postul Crăciunului este perioada magică de 40 de zile (15 noiembrie – 24 decem-brie), marcată de penitență și reținere de la distracții, perioadă ce implică, în primul rând, interdicții alimentare. În comparație cu celelalte pos-turi de peste an, Postul Cră-ciunului este ceva mai tolerant privitor la distracții, deoa-rece, în acest interval de timp, începeau șezătorile de toam-nă-iarnă. Strâns legat de ca-lendarul bisericesc, acest post creează o stare specifică de curățenie fizică și spirituală la nivelul credincioșilor, când este o preocupare a fiecărei familii pentru o alimentație deosebită de cea anterioară.
 

Conform credinței popula-re bucovinene, acest post ar fi fost poruncit, mai întâi, de Maica Domnului bătrânului Crăciun, pentru fapta sa ne-cugetată de a tăia mâinile Cră-ciunesei, nevasta sa, care a moșit pe Fecioara Maria. Și tot în Bucovina se mai credea că postul era ținut în cinstea Preacuratei care l-a adus pe lume pe Iisus Mântuitorul. Acest post este prefațat de ziua Lăsatului Secului pentru Postul Crăciunului, zi în care lumea petrecea cu mâncare și băutură din belșug, o petre-cere nocturnă, înțesată cu pușcături, cu puști și pistoale. Înainte vreme se obișnuia ca, după masa festivă a Lăsatului de Sec, toate oalele să se în-toarcă cu fața în jos, pentru ca cei din casă să fie feriți de orice necaz sau pagubă, pentru ca să nu se cuibărească duhurile rele. În prima zi după Lăsatul Secului de Crăciun, lumea o-bișnuia să se spele, să se curețe la cârciuma satului de mâncarea de frupt de dinaintea acestui moment. Prin unele sate era obiceiul ca resturile culinare de la masa ceremo-nială să fie adunate într-un ștergar și să se arunce păsărilor zicându-se: „Păsări ale cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să vă îndestulați și de la holdele mele să vă opriți”. Acest aspect nu era altceva decât un rit cu scop preventiv, chiar apotropaic, ca omul să se asigure că viitoarea recoltă nu va fi atacată de păsări. Datina Lăsatului de Sec se suprapunea cândva cu zilele Filipilor de toamnă, de fapt cu această ocazie se intra în zilele Filipilor. Filipii erau, în cre-dința tradițională, niște repre-zentări fantastice, năprasnice, niște divinități lycomorfe, protectoare ale lupilor, celebrate acum la începutul se-zonului de împerechere a a-cestor sălbăticiuni. Aceste ființe mitologice se manifes-tau în cete de câte 3-8 filipi, producând mult rău și favo-rizând înmulțirea lupilor. Pen-tru a se preîntâmpina înmulți-rea exagerată a lupilor, se săvârșeau acum, la începutul Postului Crăciunului, fel de fel de practici de intimidare: nu se scotea cenușa din casă, e-rau interdicții privind prelu-crarea pieilor de oi, se postea sau se lega simbolic gura lupilor. În Bucovina mai era datina ca fetele să adune, pe întreaga perioadă a postului, câte o surcică în fiecare zi, cu care, în Ajunul Crăciunului, făceau foc pentru a fierbe crupe fără sare, pentru ca în noaptea de Crăciun, venind umbra ursi-torului (a viitorului soț) prin horn, să aibă cu ce să se ospăteze. Pe toată perioada Postului Crăciunului, focul din vatra casei – adevărat sanctuar domestic – devenea sacru, ar-zând în virtutea unor credințe și a unor principii elementare, ancorând și pe această cale omul în mit și în cosmos.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: