Tradiții de Paști

Sărbătoarea Învierii Domnului este un prilej de trăire creștinească mai deosebită, în care bucuria pascală se împletește cu anumite practici de tradiție din popor, obiceiuri cu semnificație anastasică, menite să dea expresie credinței în înviere într-o formă integrată vieții tradiționale a creștinilor. Ca urmare, ritualul pascal, care are în centru rânduielile liturgice ale sărbătorii, este îmbogățit de formele de participare a credincioșilor cu rituri, datini și creații de artă specifice, care sporesc măreția și farmecul sărbătoririi Paștelui în atmosfera sfântă a Învierii Domnului.
 

Obiceiurile pascale încep cu pregă-tirile pentru Sfintele Paști, care au loc încă din Săptămâna Patimilor, când se fac pasca, ouăle roșii sau înconde-iate și alte preparate rituale. Pasca, cu denumire grecească, are o origine stră-veche, fiind întâlnită și la evrei, în cult. În creștinism a dobândit însă un alt înțeles. Numele vine de la termenul Pa6xa (Paștele, masa de Paști), care derivă de la cuvântul Pa6xw=a suferi. Pasca reprezintă astfel un simbol al suferinței, deci al patimilor Mântuito-rului, al lui Hristos cel care suferă pentru noi (xñI6ÉïSðÜ6xță). La români, se pare că numele de pască a venit prin filieră romană, în limba latină Pascha însemnând tot Paști. Pasca tradițională în Bucovina, fă-cută din pâine (colac) cu semn de cru-ce în mijloc și alte ingrediente, semni-fică prin aceste elemente lucrarea lui Hristos, prin pătimirea Sa, asupra păcatului și a morții, la care luăm parte și noi în momentul Învierii. De aceea pasca reprezintă lucrul central al pre-gătirilor pascale și ea se duce în noaptea de Paști la sfințit, împreună cu ouăle roșii, mielul simbolic și alte bucate, puse într-un coș cu mâner, numit în unele sate blid. În trecut, se folosea în acest scop păscărița, un ciu-băraș lucrat din lemn (doage), cu mâ-ner și ornamentat, peste care se punea un ștergar de casă cu alesături. Într-o însemnare din secolul al XIX-lea se amintește că În Câmpulung pepigioiul îl pun pe pască și-l dau la biserică; probabil că aceste flori se foloseau ca un simbol al învierii naturii odată cu învierea creștină. De o semnificație pascală deosebită este tradiția folosirii ouălor vopsite și încondeiate, acestea din urmă numite în Bucovina împistrite sau muncite, care în unele zone se fac într-o formă artistică de înaltă măiestrie. Un obicei legat de folosirea ouălor roșii este acela menționat de S. Fl. Marian, că se cioc-nesc de Paști în trei poziții: în prima zi, numai cu vârful, în a doua zi, vârful cu partea opusă, iar în a treia zi, părțile laterale. Faptul corespunde ideii între-irii din cântarea Hristos a înviat din morți/Cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Cu un ou roșu se spală apoi și pe față, ca să fie sănătoși tot anul. Cultul Învierii se prelungește în viața creștinilor cu unele practici de tradiție, care se întâlnesc chiar din noaptea de Paști, când se ia lumina, adică se aprin-de lumânarea care trebuie să ardă toată noaptea, în timpul slujbei, la biserică, iar dimineața se duce acasă, se afumă grinda sau tavanul casei în semnul crucii și apoi lumânarea se păstrează la icoană, pentru alungarea grindinei în timpul verii. În dimineața de Paști, când se întorc acasă, credincioșii din unele sate, atunci când trec pragul ca-sei, se închină și fac semnul Sf. Cruci. În alte locuri, se pune pe prag o glie de iarbă verde, ca să calce pe ea, pentru a fi sănătoși, voioși și frumoși în cursul anului. Coșul cu pască se închină mai întâi la icoane, apoi se gustă din el. Fiind o sărbătoare a împăcării, Sf. Paști prilejuiesc unele obiceiuri de a face daruri, îndeosebi practicate de co-pii și tineri, care primesc în special ouă roșii, iar în unele sate se stropesc fetele cu apă parfumată, obiceiuri menționate încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea de Franco Sivori și care își au originea în faptul că prin înviere s-a făcut împăcarea omului cu Dumnezeu. Ca urmare, oamenii între ei sunt datori să se ierte și să-și facă un dar de bucurie. În Bucovina, unele tradiții pascale sunt destinate cinstirii moșilor. Pe alocuri se țin Moșii de Paști, cum este în Mili-șăuți, unde credincioșii merg la cimitir și ciocnesc ouă, altele le dau ofrandă de sufletele morților. În alte părți, pun doar ouă sfințite pe morminte, chiar lumânarea de la înviere, cu credința că astfel vestesc morților despre înviere. Pr. Prof. NICOLAE COJOCARU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: