Tărâmul sufletelor salvate

La Centrul de Plasament “Sfântul Gheorghe” din Dolhasca ne-am reîntors după aproape trei ani, întrucât a-flasem că preotul Gheorghe Saftiuc, inițiatorul proiectului, are în gând un plan pentru viitorul apropiat al copiilor mai mari de acolo, pentru înfăptuirea căruia are mare nevoie de ajutorul unor oameni cu inimă mare și dare de mână. O parte dintre cei 19 copii care locuiesc și trăiesc, ca într-o familie, la centru vor împlini 18 ani, iar părintele și soția sa, Doina Mioara, care conduce centrul, nu se îndură să-i lase să “zboare” neprotejați din cuibul în care au învățat să trăiască omenește. “Copiii au crescut, au 18 ani și ne gândim ce să facem cu ei. La anul, 4 dintre ei, doi bă-ieți și două fete, termină școala. Îi vom angaja aici, avem o mică brutărie, o mică fermă, un atelier de tâmplărie, dar trebuie să-i separăm de cei-lalți, să ridicăm o clădire nouă, o aripă lipită de centru.
 

Ne gândim să facem o anexă cu niște camere sociale pentru copiii care ies din sistem, fi-indcă ei nu pot să plece de la noi, nu au unde, nu au părinți. Măcar 6 camere, bine dotate, ca un micro-apartament, apoi sală de mese, bucătărie. Când termină școala, fiecare să aibă camera lui sau să fie, cel mult, câte doi în cameră. Fiecare să facă ordine, să simtă că e pro-prietar”. Detaliile nu se opresc aici, totul este prevăzut până în cel mai mic amănunt. „M-am gândit să fie un complex social, la parter să fie un mic cabinet medical, unul stomatologic, farmacie, fiindcă vin mulți din sat și cer ajutor. Deja am adus pietriș, azi l-am pregătit pentru fundație. Poa-te găsim oameni cu inimă bu-nă, să facem rost de ciment, fier beton. Restul, facem noi. Avem betonieră, vom lucra cu angajații noștri, avem oameni destui, bună-voință este, ciment și fier beton mai trebuie. Dar avem nevoie de ajutor. Mi-am zis că sunt mulți care dau bani la fotbal și m-am gândit că poate o să primesc și eu ceva materiale de la cei care au firme. Să avem materiale de con-strucție, asta e important. Copiii sunt ai noștri, ar fi păcat să-i ții 7 ani și apoi să-i lași să plece. Ar fi o muncă în zadar, să-i lași când trebuie să-i ajuți. Eu vreau să-i văd cu o pâine în mână. ÎPS Pimen a promis că ne ajută. Copiii nădăj-duiesc că am să-i ajut, și eu îi simt sufletește. Am discutat cu cei mai mari și le-am spus că nu îi las să plece. Ei știu că n-o să-i aruncăm în stradă”. Astfel ne-a vorbit părintele Saftiuc despre viitorul pe care-l visează pentru copiii din centru, care i-au devenit la fel de apropiați ca și cei 3 copii ai săi, iar soția sa a adăugat: “Sper să fie viitorii noștri angajați, să se ocupe de copiii noștri, pe post de educator, bucătar, în-grijitor, ce-o fi. Am făcut sondaj de opinie în rândul lor să văd ce-ar vrea să devină și să lucreze în centru. Unul vrea să lucreze ca bucătar, o fetiță vrea să fie coafeză. Intenționăm să-i calificăm după ce termină școala, numai să vrea”. Copii care și-au găsit locul și rostul În timpul discuțiilor, lângă noi a venit Gheor-ghe, unul dintre copiii care, la anul, vor împlini 18 ani. Despre el am relatat într-un articolul mai vechi că a fost abandonat când avea numai 2 luni și că a venit la Dolhasca din Centrul de plasament de la Siret, după ce mai trecuse prin câteva orfelinate. Viața dusă acolo își pusese pe el o amprentă nu prea bună. Era recalcitrant, nu asculta, era, de fapt, speriat, spun soții Saftiuc. “I-am spus, la un moment dat: băiete, ori plec eu, ori pleci tu”, povestește, zâmbind acum, părintele Saftiuc. Gheorghiță n-a plecat, iar în timp s-a schimbat total, e de bază în centru. Recent și-a serbat ziua de naștere, îm-preună cu părintele, fiindcă sunt născuți în aceeași zi, pe 10 aprilie. “E un copil foarte bun, deja câștigă banii lui. Cântă frumos din voce și la orgă, e în corul bisericii”, intervine părintele. “Dă un ton pozitiv în cămin, este îngrijit, îi place curățenia”, spune și dna Saftiuc. Atunci când ne-am întâlnit pentru prima oară, băiatul spunea că ar dori să-și revadă mama, despre care auzise că cerșește prin Suceava. Între timp, dorința i s-a îndeplinit, părintele l-a ajutat să-și revadă ambii părinți, care trăiesc sepa-rat, pe unde apucă, iar el are acum termen de comparație: ei nu pot să-i ofere nimic bun. Gheorghiță are viitorul asigurat, numai să vrea: preotul Saftiuc deja se gândește să-l angajeze dascăl la biserică și să-i ridice o căsuță, pe terenul din vecinătatea căminului. Complexul de la Dolhasca a fost ridicat de familia Saftiuc în cadrul Fundației „Mila Creș-tină”, pe care o conduce preotul. Cuprinde și un centru de zi, pe lângă cel de plasament, în care iau masa și își pregătesc lecțiile 42 de co-pii nevoiași. În vreme de iarnă, când zăpezile sunt mari, ei rămân în centru și peste noapte, în camere special amenajate pentru ei în acest scop. Ultimul venit la centrul de zi este Necu-lai Agache, Niculăieș cum i se spune, un copil de 10 ani, din satul Tudora, Botoșani. El are o poveste de-a dreptul dramatică, despre care presa botoșăneană, și nu numai, a relatat pe larg la vremea respectivă. Acum doi ani, pe 21 iulie 2003, își amintește exact băiatul, i-a murit mama, însărcinată în ultima lună, împreună cu un frate în vârstă de 16 ani, îngropați sub un mal de lut, care s-a prăbușit peste ei. Inițial plecase și el cu ei, cu Vasilică, un frate mai mic. Se duseseră cu căruța să aducă pământ, întrucât femeia, deși mai avea două săptămâni până să nască, voia să ridice un grajd pe lângă casă. Neculai n-a mai revenit la al doilea transport de pământ, iar în lipsa lui s-a petrecut nenorocirea. Peste fratele său au căzut 2 tone de pământ, mama s-a repezit să-l ajute și a fost surprinsă și ea. Vasilică, fra-tele care pe-atunci avea 6 ani, a fugit după ajutor, dar nu s-a mai putut face nimic. Au ră-mas acasă 4 copii, cu un tată care s-a apucat de băut, acum bolnav de leucemie. Niculăieș nu a rezistat mult cu tatăl, după moartea mamei. A plecat sin-gur la un om, la Zaharești, să se ocupe de oile acestuia. “Ta-ta bea, aducea oameni în casă să bea cu el, mă ținea treaz noaptea, mă trimitea să aduc rachiu. Mă amenința că, dacă nu îi aduc, nu mă mai primește în casă”. Tatăl a rămas până la urmă numai cu Vasilică; fratele cel mare, Costică, în vârstă de 15 ani, a plecat și el la oi, iar sora lor de 14 a ajuns în grija bunicii din partea mamei, care trăiește la Siliștea, lângă Dol-hasca. De la ea a aflat familia Saftiuc toată povestea familiei. Bătrâna i-a rugat să-l primeas-că pe Neculai la centru, ca să-l salveze, fiindcă suferise un șoc puternic la moartea mamei și nu-și revenise. “El a venit la mine cu bunica lui, care n-are posibilități să-l crească și o doare sufleul. Deocamdată, nu putem să-l ținem în centrul de plasament, pentru că provine din alt județ și nu e legal. Dar vom face demersuri să-l aducem aici. Copilul e bulversat, nu-și găsește locul și liniștea, încercăm cât se poate să-l ajutăm. Trauma lui e foarte mare, orice vorbă îl descurajează. Trebuie să canalizăm copilul spre a munci. Stă mai mult cu copiii din centru de plasament, citește foarte mult. El ne-a rugat să-l primim și pe fratele lui, Vasilică, a spus că se duce după el, fiindcă tatăl său îl trimite la cerșit, pe lângă biserică”, ne-au spus soții Saftiuc. Așezământul de care vorbim își derulează activitatea cu sprijinul Direcției pentru Protecția Copilului și al Arhiepiscopiei. Acolo lucrează 6 persoane plătite de direcție, 5 de Arhiepiscopie, iar 3 de parohia Dolhasca. Mai dau o mână de ajutor persoane nevoiașe, care primesc o masă caldă. În ultimii 3 ani acolo s-a ridicat o brutărie, care produce pâine pentru complex, dar și pentru săteni, o fermă unde se pot crește 2000 de păsări, o microfermă de oi, care are și vaci, un atelier care produce mobi-lierul necesar centrului. Toate acestea s-au realizat și cu ajutorul unor fundații din Ger-mania și Olanda. La așezământul umanitar al familiei Saftiuc, lucrul nu se sfârșește nicioda-tă. În prezent se finisează niște camere aflate deasupra brutăriei, tot pentru copiii aflați în plasament: ca să “despărțim fetele de băieți, fiindcă au crescut”. Și tot așa, părintele deapănă planuri în continuare. Dar despre ele, peste alți 2-3 ani.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: