În mormânt, viață, pus ai fost Hristoase, și cu moartea Ta… viață lumii ai izvorât

Impresionante și înălțătoare sunt toate slujbele la care ne cheamă glasul clopotelor și ne îndeamnă porunca întâi a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe: “să participăm cu regularitate și cu evlavie în duminici și sărbători la slujbele Bisericii”. Postul Paștelui și mai ales Săptămâna Patimilor sunt însă ocazii deosebite în care putem să ne facem și noi, prin rugăciune, părtași lucrării de mântuire a lumii de către Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos. La aceste popasuri duhovnicești retrăim momentele mântuirii noastre, călătorind în duh, împreună cu Mântuitorul și cu preaslăvita ceată a tuturor sfinților, cu Maica Domnului și cetele îngerești, de la zidirea lumii până la transfigurarea ei în împărăția lui Dumnezeu, la mântuirea ei.
 

Impresionante și înălțătoare sunt toate deniile din săptămâna Sfintelor Patimi, dar Prohodul Domnului, din Vinerea cea Mare, are ceva deosebit. Toți creștinii, în frunte cu preoții bisericilor, își unesc glasurile în cântări tânguitoare, de rugă, slăvind patimile, multa suferință, jertfa și îngroparea lui Hristos “pentru noi și a noastră mântuire”. Prohodul Dom-nului se face în Naos, în fața Sfântului Epitaf, care simboli-zează Mormântul Domnului. Prin cele 176 de strofe (tropare), împărțite în trei stări, noi retrăim drama mântuirii noastre: căzuți prin păcatul lui Adam, slăbiți sufletește și cuprinși de moarte, depărtați de Dumnezeu, părem că nu ne vom mai ridica către ceruri. Fiul lui Dumnezeu prin patima sa ne ridică însă din iad, zdrobind moartea: “Acela ce în palmă/tot pământul ține/sub pământ acum cu trupul se află mort,/slobozind pe morții cei legați în iad” sau “Pe pământ ai venit,/pe Adam să-l mântui./Și pe acesta negăsind, jos Te-ai pogorât;/pân-la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat”. Cele trei stări ale Prohodului simbolizează atât cele trei grupe de paisprezece neamuri, de care vorbește Sfânta Evan-ghelie de la Matei și pe care Iisus le întruchipează în Sine spre a le mântui, cât și cele trei zile în care se jelește și se priveghează la căpătâiul unui mort, înainte de îngropare, în cazul Domnului, cele trei zile pe care le va petrece în mor-mânt, înainte de Învierea Sa și a lumii: “Ca grăuntul de grâu,/ce-ncolțește-n pământ,/spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,/înviind pe toți urmașii lui Adam”. Suntem părtași cu întreaga zidire la plecăciunea cea multă, la che-noza Fiului lui Dumnezeu și preamărim cu neamurile toate, cu cetele cerești, cu Maica Domnului, cu Iosif și cu Nicodim, cu ucenicul iubit și cu purtătoarele de mir “taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută” a întrupării Fiului lui Dumnezeu, a morții și Învierii. Din întrebarea îngerilor cuprinși de spaimă: “Cum se vede mort/Stăpânul a tot ce-i viu/și de ce-n mormânt Se-ncuie Dumnezeu?” răzbate zbu-ciumul tuturor pentru suferința Atotputernicului Fiu al lui Dumnezeu. Întreaga fire se cernește de jale pentru taina înjunghierii Mielului lui Dumnezeu. Soarele și luna își pun mantii negre, luceafărul se stinge și pământul se clătește, iar Maica Prea Curată, mult înlăcrimată, cheamă întreaga fire, munții și vâlcelele și mulțimi de oameni ca să aducă lui Hristos psalmi de îngropare: “Cine-mi va da lacrimi,/izvor nesecat,/ ca să plâng pe Iisus,/dulcele meu Fiu?” Cuprinși și noi de durere și de tristețea acestor eveni-mente, împreună cu Iosif și cu Nicodim, cu ucenicul cel iu-bit și cu purtătoarele de mir, împletind cu lacrimi jalnice cântări, vom pune în mormânt nou Prea Curatul Trup, după ce vom înconjura de trei ori sfânta biserică. Se va împlini astfel profeția bătrânului Simeon, iar sabia durerii va străbate inima Prea Curatei Maici, care va striga: “Primăvara dulce,/Fiul meu preadulce,/frumusețea unde Ți-a apus?”. În mod simbolic Iisus va fi coborât în mormânt, prin așezarea Epita-fului pe Sfânta Masă. Fiul lui Dumnezeu moare și se îngroapă pentru noi. Mare și dumnezeiască taină la care răspunde acum Însuși Fiul lui Dumnezeu: “Nu mai plânge Maică!/Eu sufăr ca să slobozesc/pe Adam și Eva”. Pogorându-se la iad, Iisus săvârșește lucrarea de mântuire a neamului omenesc, ascultând porunca tatălui ceresc și îndeplinind misiunea de Mântuitor: “Ascultând cuvinte,/de al Tău Părinte,/pân-la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorât,/înviind tot neamul muritorilor”. “O ce bucurie,/ce dulceață multă/ a umplut pe cei din iad,/strălucind lumina Ta în adâncul lui”. Ascu-ltând pe Tatăl Ceresc, Adam cel nou îl ridică acum pe Adam cel vechi, ucis de păcatul neascultării. Iadul s-a îngrozit, portarii iadului s-au spăimântat, iar Hristos a omorât moartea și a zdrobit împărăția ei. Lumina învierii se întrezărește în cântările dinspre finalul Prohodului Domnului, cuprinzând sub aura nădejdii pe toți cei prezenți care se roagă: “Pace în Biserici,/lumii mântuire,/prin Învierea-Ți dă-ne!”, “O, Tre-ime Sfântă,/Tată, Fiu și Duh Sfânt/lumea o mântuiește”. În seara Prohodului Domnului, tot creștinul, de la cel vârstnic la cel mai tânăr, trăiește emoția marelui mister al morții Fiului lui Dumnezeu pentru viața noastră, al îngropării Stăpânului pentru eliberarea slugii, al biruinței Vieții asupra morții, al zdrobirii și ștergerii păcatelor întregii omeniri prin Sângele lui Hristos. Se cuvine acum să ne întrebăm fiecare dacă am făcut ceva vrednic de a ne face părtași jertfei lui Iisus. Dacă nu am făcut, este timpul să arătăm că și noi, cu puterile cerești, cu Maica Domnului, cu Sfinții Apostoli, cu femeile Minorosițe murim cu Hristos, omorând păcatele noastre, pentru a învia cu El peste câteva zile. Pr. CORNEL BODNARI, Parohia Frumosu

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: