Termopane, Termopanee…

După cel relaș mai mult decât binevenit (și, tujur, parcă prea scurt), iubitele pughibale descalecă iarăși prin cele școli! Chit că asta le cam pică, majoritarilor, ca la câne-a linge saree… Că zahăr nu-i voie, treabă de diabet… > Mi-e dat să aflu ș-o știre bună, din prima zi a săptămânii: Casa Corpului Didactic vine la loc, adicătelea dupe unde s-a preumblat (de-a droanga), da’ nu din pricina ei. Așa că, iubiți dascăli, poftiți de căutați CeCeDe-ul pe Aleea Nucului, pe-acolo pe unde, anțărț, fu internatul Liceului “Ștefan cel Mare” (cu care, iubite cetitorium, avu treabă bună și subiscălitu’).

 

> Iar eu voi milita, berbecos, și pe mai departe ca și Inspectoratul Școlar să vină la locul lui. Ca și Casa de Pensii, mutatăăă la… > Da’, mă rog, de când l-am citit pe Milarepa, regele yoghinilor din Tibet, nu mă mai oftic de nici o culoare, bicoz… toate țelurile pământești n-au decât un sfârșit inevitabil: suferința. Câștigurile sfârșesc în risipire, construcțiile în ruină, întâlnirile în despărțire, nașterile în moarte. Ș-atunci, pentru ce?! Aud… Da’n cărțile noastre sfinte (Eclesiast 1, 14 de pildă), regele lui Israel nu cuvântează și-ndeamnă așijderea?! Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și vânare de vânt… Ș-atunci?! > Am fost la țara mea – baștina mea de la Drăgoiești, sâmbătă. Am mai pus în pământ, acolo, un cireș, un cais, un păr, niște liliac… Da’ am fost foarte necăjit, pe de altă parte! Cum de ce?! Pentru că pomătul, prunii, nu mai… merg!? Și asta din cauza blestematului de Cernobîl (de-atunci, de la Paști, din ’86). Spune și tu, ce-o sa facă de-acu încolo faimosul alambic de țuică al lui Bărbânțaa?! Și De Be-ul, fan neclintit al ăstui fel de basamac, cu ce-și va mai desfăta neobositele papile gustative ale gâtlejului!? Auz?! > Cioran, Caiete 1, pag. 125 (carte expusă la Târgul de carte de la Paris, acu niște zile – și carte tipărită excepțional nu altundeva decât într-o tiparniță suceveană – Accent Print): Când vrei să iei o hotărâre, lucrul cel mai primejdios e să-i ceri altuia sfatul. În afară de două-trei persoane, nu există nici o ființă pe lume care să-ți vrea binele. Sentimentele dintre prieteni sunt obligatoriu false. Cum să te atașezi fără gânduri ascunse de un ins pe care îl cunoști prea bine ? Ș-atunci… > Fârtați studioși terminatori, nu vă mai prăpădiți timpu’ (time is lovele, cum se spune), nu vă mai bateți capu’ cu… lucrările de licență. Uite pe gardurile & pe copacii din arealul Universității – oferte la greu cu “Vând lucrare de diplomă”! Da’ ce te miri, hombree, se vând ele, frumușel, lucrările de doctorat. Și, uite-așa, vom popula biata țărișoară cu flancuri și flancuri de sfertodocți! Termopane, Termopanee… (D.B. & fiștecare cu lucrarea lui)