Papa

Anul trecut, exact pe vremea aceasta, publicam în paginile „Crai nou”– Literatură și Artă prima parte a unui articol dedicat de remarcabilul polonist și valorosul nostru colaborator Stan Velea apariției unui volum de cugetări de Karol Wojtyla, în tălmăcirea lui Nicolae Mareș, îngrijitorul ediției. Onorându-ne, de asemenea, cu semnătura sa paginile, Nicolae Mareș, prezență cunoscută deopotrivă în literatură și diplomație, este și autorul autorizat (inclusiv de contactele personale) al monografiei „Ioan Paul al II-lea. Papă pentru mileniul al III-lea”.

 

Așa cum știe toată lumea, poetul, gânditorul Karol Woityla este una și aceeași persoană cu preotul polonez care în 1978 a devenit cel mai tânăr Suveran Pontif al secolului XX. O prezență revoluționară, s-a spus, prin neodihna propovăduirii primatului credinței în divinitate direct în mijlocul mulțimii, într-un periplu pe glob care a cuprins 129 de țări. Inclusiv Cuba demonizatului Fidel Castro, inclusiv țările fostului lagăr comunist, inclusiv România, majoritar ortodoxă, dar sensi-bilă nu doar prin catolicii ei, ci și prin firea pământenilor și a clerului ei construcției ecume-nice al cărei artizan devotat i-a fost. Sever cu sine a fost în-țelegător cu ceilalți, exigent cu enoriașii Bisericii sale, a fost tolerant cu toate celelalte con-fesiuni religioase. La un pas de moarte în 1981 din cauza fanatismului unui musulman, l-a vizitat mai târziu în în-chisoare și l-a iertat. Vorbind despre Papa Ioan Paul al II-lea acum, în răstimpul dintre Sfintele Sărbători creștine ale Învierii Mântuitorului, ni-l readucem în memorie, așa cum l-am cunoscut la noi a-casă. Era în 1999, într-o superbă oră a lui Florar, cum va fi fost și atunci când poetul a exclamat: „Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”. De aceea pentru români, chipul Sanctității Sale va rămâne de-a pururi asociat primăverii.