Constantin Emil Ursu
Domnia sa dorise să plece de la Direcția de Cultură – și în acest sens a depus la ministerul de resort o ‘cerere de încetare a relațiilor de ser-viciu cu acordul scris al păr-ților’ – din cauză că o parte importantă a activității direc-ției, cea de realizare a unor programe culturale (mani-festări), este amenințată, până la vară, din cauza lipsei finan-țării. ‘Am trimis ministerului, cu un an înainte, o listă cu pro-gramele minimale pe 2004. Lista a fost inițial aprobată, dar ulterior a fost reziliată. Mi s-a cerut o reevaluare a propu-nerilor făcute, care trebuiau să fie finanțate dintr-un program de urgență. Am refăcut lista cu programele de urgență, dar și aceasta a fost refuzată de minister. Ambele hârtii sunt acum anulate, urmând ca toată pro-cedura de finanțare să se facă potrivit Ordonanței nr. 10, care intră în vigoare în 30 iunie 2005’, spune dl Ursu. Deși reîntoarcerea la muzeul sucevean înseamnă, oarecum, și o reapropiere de meseria sa de arheolog, dl Ur-su spune că pleacă cu tristețe de la conducerea Direcției pentru Cultură, în primul rând pentru că se desparte de salariații ei. ‘Un an și jumătate m-am obișnuit cu ideea că, totuși, se poate face ceva în cultură. Îmi pare rău după Direcție și, mai ales, după oa-menii de aici, am lucrat foarte bine cu ei. Dar eu sunt optimist, ce am vrut să fac aici, la cultură, sper să fac și acolo, la muzeu. Sper să deschid larg ușile și la muzeu, așa cum am făcut și la Cultură. Aici am deschis ușile și am făcut loc pentru Bucovina’.
Comentarii