Omul fantastic, omul providenţial, cel care ştia să zâmbească şi în cele mai dificile momente, un aristocrat prin definiţie, scriitorul, ziaristul Ion Paranici a plecat din lumea pământeană. A fost primul redactor-şef al cotidianului Crai nou din Suceava. Ultima dată ne-am văzut la festivitatea de decernare a premiilor Fundaţiei CulturaleCiteşte

Ne-a părăsit, trecând la cele eterne, cel ce ne-a fost mulţi ani, în redacţia pe care a păstorit-o, conducător, îndrumător şi ocrotitor – ION PARANICI. Autoritatea întemeiată pe competenţă şi abilităţile publicistice excepţionale i-au fost atribute nedezminţite vreodată pe care s-au clădit şi au sporit necontenit stima şi respectul celorCiteşte

„Şefu’ s-a dus să facă un ziar în ceruri”  am citit în mesaj şi, pe moment, nu am înţeles. Că doar cel căruia îi spuneam Şefu’, DUMITRU TEODORESCU, plecase către redacţia din ceruri în luna aprilie… Apoi mi-am dat seama că mesajul este de la doamna Ileana Paranici şi căCiteşte

Vestea surprinzătoare că şi ION PARANICI, fost, mulţi ani, redactor-şef al ziarelor sucevene „Zori noi” şi „Crai nou”, a plecat pentru totdeauna dintre noi în lumea veşniciei, unde „nu este nici durere, nici suspin”, m-a întristat profund şi pe mine. Ca fost tot timpul coleg al său de muncă, îmiCiteşte

Generaţia noastră a crescut în şi cu sentimentul gratitudinii faţă de persoana/persoanele care au însemnat ceva pentru destinul nostru. Eu, de exemplu, îmi exprim recunoştinţa pentru învăţătorul Iancu Enache, pentru profesorii de română Liviu Prorocu şi Iulia Leo Miza, pentru universitarul Mihail Iordache. Noi, cei (din ce în ce maiCiteşte

Ion Paranici scrie şi publică versuri încă din tinereţe, încă din studenţie, ceea ce îl distinge de la început într-un peisaj plin de autori care s-au descoperit scriitori către pensie. Existenţa sa de poet adevărat şi-a pus amprenta şi pe răspunderea întinsă pe decenii de redactor-şef la cotidienele “Zori noi”Citeşte

A scrie doar câteva rânduri despre primul meu redactor-şef reprezintă, fără doar şi poate, o probă dintre cele mai dificile, mai ales că se susţine concomitent cu altele. Recunoscându-mi şi de această dată limitele, prefer să nu-l evoc în câteva vorbe de ocazie pe omul şi profesionistul de atunci, gândindu-măCiteşte

Conducător, învăţător, protector… Şi mai mult decât atât, date fiind manifestările proteice, în ordine pozitivă, ale fiinţei sale morale şi profesionale. Pentru că nu se împământenise încă mai amicalul Boss de azi, cei din redacţia deceniilor Paranici îi spuneam, armonizând doze consistente de respect, admiraţie şi afecţiune – Şeful. SpreCiteşte

Probabil că foşti şi actuali colegi, distinse personalităţi au scris, cu această ocazie, despre redactorul-şef Ion Paranici, despre intelectualul Ion Paranici, despre scriitorul Ion Paranici. Eu o să spun doar că domnul Ion Paranici se află pe lista mea scurtă, aceea a oamenilor care mi-au făcut mult bine în viaţă.Citeşte

Mă uit înapoi încercând să dau negura vremurilor la o parte, iar în amintirile care răzbat mă văd urcând, parcă dintotdeauna, treptele către Redacţie. Iar acolo, la capătul acelor scări ciudate, pătrund în Olimpul copilăriei mele. Un Olimp plin de titani şi titanide. Parcă îi văd aievea: mari, impunători, şi,Citeşte