– 27 mai – 1 iunie –
Niciun moment, nicio zi, nicio săptămână de „plictiseală” în lume. Aceşti lideri „agitaţi” permanent, ne surprind prin acţiuni şi declaraţii ciudate, nu au o atitudine sau un discurs coerent şi se pretează la „schimbări de macaz” (chiar cu 180 de grade) atât de des încât nici apropiaţii (sau adepţii) lor nu înţeleg logica. Efectul pe pieţele mondiale (comerciale, financiare, energetice, de materii prime „sensibile”, cipuri şi (prea des uitată) alimentară, este devastator în mod real. Preţurile, cotaţiile bursiere, investiţiile şi „politicile de ţară” urmează un zig-zag nebun generat de toanele liderilor de acum. Iar când se „strănută” la Washington, Beijing sau Moscova (mai puţin acum), economia mondială şi geopolitica necesită tratament intens!
Legat de cele de mai sus, propun să considerăm „evoluţia” comportamentului lui Donald Trump primul subiect al săptămânii. Incoerenţa totală în gestionarea conflictului cu Iranul, pe care l-a produs şi escaladat (când bombe, când negocieri, când ameninţări, când termene-limită etc.) ne face să credem că este total nepregătit pentru război. Atitudinea faţă de Europa, aliatul cel mai fidel al SUA de după 1945, sperie şi enervează capitalele „bătrânului continent” (tarife vamale aberante, vrea să „cumpere” sau să-i fie „donată” Groenlanda, retragerea soldaţilor, avioanelor şi navelor din vestul continentului, ca represalii pentru neimplicarea într-un conflict pe „cont propriu” iniţial etc. şi pune sub semnul întrebării NATO! Prestaţia lamentabilă în China, demonstrată după încheierea vizitei (avertizarea Taiwanului privind declaraţia de independenţă a insulei şi, culmea, blocarea exportului de armament defensiv de 16 miliarde de dolari contractat de guvernul taiwanez) îmi explică satisfacţia absolut vizibilă a tovarăşului Xi după negocieri (chinezii, în general, nu-şi arată sentimentele, iar Xi respectă „obiceiul”). Eforturile lui Mark Rubio de a „drege busuiocul” nu mai au credibilitate, administraţia a devenit penibilă şi partenerii aşteaptă sfârşitul mandatului. Nu şi Xi, Putin sau Kim!
Al doilea subiect săptămânal este evoluţia Rusiei sub conducerea „bolnavă” a lui Putin. Războiul care trebuia (în mintea sa) să se încheie în câteva zile, are peste 4 ani vechime, dronele ucrainene tulbură „liniştea” moscoviţilor, economia este în cădere, iar „apetitul” ruşilor de a merge pe front a scăzut dramatic. Pentru a contracta cantităţi sporite de „carne de tun”, propaganda KGB (sau FSB, acum) duce o campanie mincinoasă, furibundă în ţările din „lumea a III-a”, prin care declară că Ucraina va fi rapid învinsă şi că este momentul ca tinerii din Afganistan, Ciad, Burkina Faso, Mali etc. să câştige un salariu excelent ca soldaţi ai Armatei Roşii. Aşa a ajuns a doua armată a lumii! De ce nu merg putiniştii noştri să-i sprijine?!
Un subiect uitat (de ce?) al săptămânii încheiate este legat de abandonarea de către SUA a negocierilor SUA – Rusia – Ucraina din lipsă de „perspective”, după cum au declarat americanii. SUA au declanşat aceste negocieri (ultima întâlnire a fost pe 18 februarie la Geneva), dar NU mă mai întreb motivul iniţierii lor (ce sperau să se întâmple, cât erau de pregătiţi pentru finalul războiului?), întrucât Donald Trump este (a fost!) „tătucul” lor. Iar politica externă „marca Trump” este o lungă listă de experimente nefericite şi aberaţii ridicole!
Ultimul subiect are o doză consistentă de optimism. „Şuturile” constante ale SUA, agresivitatea comercială a Chinei şi barbaria criminală a Moscovei au determinat o coerenţă mai mare în UE. Angajamentele contractuale cu noii parteneri (America de Sud, Canada, India, Australia, Japonia etc.), pentru a reduce dependenţa de pieţele americane (la export) şi chineze (la import), o „cursă a înarmării” coordonată (parţial) la nivel UE în dezvoltare accentuată (chiar până la 5% din PIB) sau o finanţare consistentă a domeniilor de vârf (cipuri, roboţi etc.) şi „amânarea” Greeen Dealului pentru o perioadă. Şi nu doar atât!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii